Daca recapitulam circumstantele care au precedat scandalul termenelor motiunii de cenzura, ne vom simti, probabil, ca intr-un film absurd.
Asadar, decizia ca motiunea de cenzura, depusa de PSD dupa asumarea Guvernului, sa fie discutata marti 15 iunie, adica la 6 zile calendaristice dupa citirea ei in plenul Camerelor reunite, a fost luata in unanimitate de Birourile reunite ale Camerei si Senatului. Adica au votat pentru acesta decizie nu numai reprezentantii PSD si PNL, ci si cei ai PD-L, in frunte cu Roberta Anastase si Sever Voinescu. Mai rar asa consens.
Si cand totul parea batut in cuie, a venit scrisoarea lui Traian Basescu care atragea atentia ca, potrivit Constitutiei, motiunea se dezbate dupa trei zile de la citire, iar potrivit Curtii Constitutionale, termenele se socotesc in zile calendaristice, nu lucratoare. Deci termenul ar expira sambata.
Brusc, PD-L a schimbat foaia si, cu mic cu mare, s-a dezis de votul de-abia dat, avertizand chiar ca este posibil ca o eventuala demitere a Guvernului ar putea fi lovita de nulitate din cauza nerespectarii termenului. Senina, ca de obicei, Roberta Anastase a dat vina pe o lacuna la mapa tehnica a membrilor Birourilor, care nu continea referiri la decizia CCR.
PSD si PNL s-au asezat pe picioarele dinapoi, aratand ca niciodata termenul de trei zile nu a fost respectat in aceasta interpretare si, in plus, Constitutia nu ar impune un termen limita pana la care trebuie sa aiba loc dezbaterea, ci un termen de la care de-abia poate incepe dezbaterea. Adica motiunea nici nu s-ar putea dezbate la mai putin de trei zile de la citire.
PD-L acuza Opozitia ca trage de timp pentru ca nu ar vrea sa-si sacrifice sfarsitul de saptamana care, in cazul parlamentarilor, incepe de joi si se incheie marti, ca s-ar teme de mobilizarea propriilor reprezentanti, plecati acasa, si ca
