Dan Ştefănescu (42 de ani) a crescut pe gazonul Aerodromului de la Clinceni şi tot aici a devenit unul dintre cei mai buni piloţi de acrobaţie din România. A petrecut peste 9.000 de ore la manşa avionului, adică practic un an din viaţă, iar acum conduce echipa Acrobatic Yakkers.

Era o negură afară de trăgeau câinii la căldura din canale şi toţi oamenii şi-ar fi dorit să doarmă. Traficul era infernal în iarna aceea, se stătea zeci de minute la semafoare, se deschideau geamurile ca să ţintească bine înjurăturile, era frig. Ştefănescu era la volanul maşinii lui noi, asculta muzică, dăduse drumul la căldură, era fericit. Şi ce dacă înainta ca melcul?

Nu conta nici că intră cu noua lui achiziţie în gropi. Era în ţară, se întorsese acasă. Ultimii şase ani şi-i petrecuse pilotând avioane pentru companii din America, Africa şi Turcia. La ultimul job, cel din Turcia, a cedat: zbura zilnic deasupra Bucureştiului, fără să coboare! Aşa că într-o zi a încheiat socotelile cu cei de la Sky Airlines şi a decis să se întoarcă acasă.

Nu numai confortul din maşina nouă şi faptul că rula pe şoselele patriei în care se născuse erau motivele pentru care pilotul Dan Ştefănescu era fericit în acea zi. Mai era ceva, un lucru important. După ce se întorsese din Turcia, îi încolţise un gând: să-şi cumpere un avion de acrobaţie. Avea ceva bani puşi deoparte, aşa că a trimis e-mailuri prin Franţa şi Germania, dar nu se lega nimic: ba preţul era prea mare, ba nu-i răspundea nimeni la mesaj. Începuse să se neliniştească. Dar, într-o zi, surpriză! Cei de la Aerostar Bacău, producător de aeronave, l-au sunat să-l întrebe dacă nu doreşte să vină să vadă avioanele. A doua zi era în drum spre Bacău, fluierând singur în maşină. Îl aştepta avionul pe care îl visase în copilărie: Yak 52 TW.

Ieşirea la „simplă"

Când s-a apucat, la 16 ani, să investigheze unde există locul acela