…incep cu disclaimer – marturisesc ca Ion Diaconescu mi-a fost drag de la prima vedere, desi – tot de la prima vedere – mi-a fost limpede ca papucii lui Corneliu Coposu ii sunt cu cateva numere mai largi. Mi-a fost drag pentru ca era simplu, “un om dintr-o bucata”, fara fasoane – singurul lider politic al Romaniei caruia o tara intreaga si-a ingaduit sa-i spuna, pe fata, “nea Nelu”. Imaginati-va asa ceva, mai huliganilor, in cazul lui Ion Iliescu. Sau ca Ion Iliescu, care pana in ziua de astazi are probleme cu pluralul de politete, si-ar fi permis sa-i spuna Seniorului, “Cornele” sau “Cornelus”. Este ca nu va puteti imagina?
Ion Diaconescu e un om dintr-o bucata, aruncat de vartesugurile istoriei intr-o pozitie peste masurile lui. Si nu ma refer aici la celebrii nepoti. Astia sunt mizilicuri. Nu ma refer nici macar la felul in care a gestionat CDR, relatia cu Emil Constantinescu sau cu avalansa de premieri din acea perioada. Toate greselile pe care le-a facut, le-a facut cu buna intentie. Pana si Victor Ciorbea a fost de buna intentie, sunt sigur. Si atunci, si acum. Numai un ardelean “fraier” (si, in ultima vreme, am impresia usurel frustrat, ca orice ardelean) poate accepta sa reprezinte un client care pretinde STATULUI Roman, despagubiri MORALE de zeci de milioane. Numai un ardelean fraier se poate revolta cand instanta decide o despagubire de “doar” 500,000 de euro.
Exista aici o diferenta foarte subtila intre “tara” pe care, macar declarativ, o iubim cu totii, si Statul pe care, tot declarativ, am invatat de mici sa-l uram din rarunchi. Criza de timp (uneori ii mai spune si somn) ma impiedica sa ajung la concluzii. Promit, insa, ca voi reveni,candva, cumva, pentru ca disctinctia dintre “tara” si “stat” mi se pare esentiala.
La Multi Ani Nea Nelu!
…incep cu disclaimer – marturisesc ca Ion Diaconescu mi-a fost drag de la prima vedere, desi
