Asumarea răspunderii de către guvernul Boc asupra unor legi care reduc salariile şi beneficiile, reduc pensiile, reduc unele subvenţii sociale şi măresc multe taxe este doar un act politic, care se termină într-un număr de pagini publicate în Monitorul Oficial. Problema-cheie este ce se întâmplă după tipărire.

Ca să aplici aceste legi trebuie să ai un instrument (pe vremuri se numea „aparat“) şi un program de activitate. Sistemul administrativ şi cel politic găsesc sute de căi de a evita consecinţele legilor respective şi de a beneficia de erorile şi omisiunile lor. Deja se cunosc şi se aplică unele dintre ele: administraţia locală şi centrală şi-a mărit cu repeziciune salariile în luna mai pentru ca reducerile din iulie să-i prindă gata aranjaţi; s-au accelerat pensionările pe caz de boală şi anticipate; se reduce pe orice cale ocupa-rea locurilor bugetate în aşa fel încât să rămână fonduri necheltuite pentru forţa de muncă, fonduri din care se pot distribui prime şi recompense lunare şi trimestriale; şi multe alte proceduri pe care chiar un bun cunoscător al sistemului nu le poate inventaria. Creativitatea administraţiei de a se reproduce şi de a se extinde este fără limite - caracteristică valabilă peste tot în lume, nu numai la noi. Tendinţa naturală a administraţiei este de a se reproduce lărgit, de a-şi căuta noi domenii de reglementare şi control pentru a-şi justifica creşterea. De aceea, din timp în timp, guvernele reduc brutal aparatele administrative şi se retrag din diferite domenii de activitate - administraţia tinde uneori să consume mult mai mult decât produce şi să-şi extindă influenţa asupra unor domenii unde este îndeobşte o frână.

De peste 30 de ani suntem într-o fază în care guvernele reduc administraţia şi se retrag din activităţile economice. Consecinţa celor două războaie mondiale ale secolului trecut a fost că administraţiile central