Zece copii culeşi dintr-o sărăcie cruntă învaţă să boxeze, ajutaţi de fostul campion mondial. Singura condiţie: să meargă şi la şcoală. Sursa: VLAD STĂNESCU

Are mâna subţire, cât un vreasc, nu e mai înalt de-o şchioapă, dar loveşte cu năduf şi sprâncene încruntate în sacul imens. Picături mari de sudoare i se preling de pe frunte pe bărbie, dar asta nu-l opreşte din focul bătăii. E mic, e abia în clasa a VI-a, dar are ceva ce „maestrul Titi” ia drept stofă de pugilist: „Inimă cât o unghie şi e al dracului”.

Este doar unul dintre cei zece copii pe care îi antrenează, îi urmăreşte să meargă la şcoală, le dă de mâncare şi le este ca un tată. Norocul de a-şi continua pasiunea, dar şi să meargă la şcoală i se datorează fostului campion mondial la box Leonard Doroftei, cel care a avut iniţiativa de a-i ajuta pe copiii talentaţi, dar fără posibilităţi materiale, să boxeze cu sărăcia.

SUMARUL ARTICOLULUI Copiii din ring ai „Moşului” DorofteiFostul campion luptă acum cu violenţa din şcoli

Masă, cazare, şcoală şi box

Chiar dacă peste sala de box Petrom au trecut câteva renovări, pentru Titi Tudor, fostul antrenor al lui Doroftei, timpul ticăie doar în ritmul loviturilor de la antrenamente. „Aşa era şi Doroftei”, îşi aminteşte Titi Tudor. „Venea şi se antrena la sacul ăla de-acolo, din capăt. Întârzia întotdeauna la antrenament. Mergea molcom pe stradă şi de atunci i-am zis: «Mergi ca un moş!» Şi «Moşu’» i-a rămas”. De atunci, fostul antrenor a adunat, pe lângă trofeele sale, 32 de medalii ale elevilor săi şi ceva ani pe care nu-i arată deloc. Ştie că mai are de unde să mai scoată un Doroftei.

Fostul campion mondial a simţit, la şase ani de la retragerea din competiţii, că trebuie să dea ceva înapoi. „Nu sunt elevii mei, nu merg la competiţii pentru mine, ei boxează în continuare pentru cluburile de unde vin, dar când t