Mulţi ajung în pragul depresiei pentru că se simt singuri, apreciază un studiu al Fundaţiei pentru Sănătate Mintală din Marea Britanie. Dar nu toţi cei care sunt singuri sunt trişti din această cauză.

Toată lumea trece prin momente de singurătate de-a lungul vieţii. Tineri sau bătrâni, femei sau bărbaţi, bogaţi sau săraci, singurătatea nu face discriminări. Însă a fi singur nu e acelaşi lucru cu a te simţi singur. Uneori alegem să fim singuri şi ne simţim bine aşa. Însă, dacă vrem să fim în preajma altor oameni şi nu avem pe nimeni apropiat cu care să putem vorbi, abia atunci începem să ne simţim singuri.

Oamenii au nevoi diferite în privinţa relaţiilor. Unora le place să aibă un cerc larg de amici. Alţii au nevoie doar de câţiva prieteni buni pentru a fi fericiţi. Ne simţim singuri şi atunci când relaţiile pe care le avem nu ne împlinesc (de exemplu, căsătoriile nefericite).

Schimbările majore precum schimbarea reşedinţei în alt oraş sau în altă ţară, despărţirea de un partener de viaţă sau izolarea în cazurile de şomaj pot declanşa sentimentul de singurătate. Cu toţii avem nevoie câteodată să fim în compania altor oameni. Singurătatea este naturală, însă, pe termen lung, provoacă suferinţe fizice şi psihice.

Probleme de comportament

„Singurătatea e bună atunci când persoana îşi doreşte intimitate, când are nevoie să petreacă timp cu ea însăşi pentru a se cunoaşte, pentru a se analiza sau pentru a se implica în anumite activităţi creative", explică psihoterapeutul Keren Izsak de la clinica Mentarex Consult, din Bucureşti. „Această singurătate e firească, sporadică şi alternează cu o viaţă socială normală." Singurătatea „rea" este cea nedorită şi e determinată de situaţia de viaţă a persoanei.

„Este vorba, de exemplu, despre persoanele invalide care nu mai au rude şi nici prieteni. La fel, bătrânii. După o anumită vârstă e foarte gr