Cine crede că doar absolvenţii de studii academice merită un moment festiv cu „Gaudeamus igitur”, robă şi tocă se înşală amarnic. Şi puştii care termină grădiniţa au parte de o festivitate asemănătoare.

Forfotă mare în grădiniţe zilele acestea! Pe scenele improvizate din sălile de clasă ori din curte, cântă şi spun poezii Albe-ca-Zăpada, Cenuşărese, Pitici, Vânători şi Bunicuţe din poveste, sub bliţurile aparatelor foto şi privirile amuzate ale părinţilor.

Este serbare la „grădi”, un fel de examen fără note pentru cei mici: trebuie să stea locului, să-şi stăpânească emoţiile, să-şi amintească poezia, să nu greşească paşii de dans şi să facă reverenţa corect.

Costumaţi ca în poveste

E ora 16.30, iar în curtea grădiniţei „Flori de Tei”, din cartierul Rahova, începe serbarea celor de la grupa mare. Personaje din poveste se perindă pe rând în faţa microfonului, copiii se descurcă bine pentru că sunt deja mari şi au prins glas chiar şi timizii care anii trecuţi refuzau să-şi spună poezia. Costumele lor sunt impecabile, micuţii par desprinşi din cărţile cu poveşi.

Iuliana A., mama Albei-ca-Zăpada, îşi aminteşte de serbările de când era copil. „Emoţiile erau aceleaşi, poeziile la fel, costumele însă nu erau atât de reuşite. Erau mai degrabă improvizaţii făcute de mame şi bunici”.

Cu pinguinul înainte: „Faţă, spate, un, doi, trei”

După seria de cântece şi poezii, personajele de poveste îşi schimbă ţinutele şi începe dansul pe ritmuri celebre: „Macarena”, „Lambada”, „Ciuleandra” şi nelipsitul „Dans al pinguinului”.

Picioare împleticite, un copil sare în faţă, altul în spate, în timp ce din gurile lor iese la unison „regula” după care dansează pinguinul: „Faţă, spate, un, doi, trei”. Părinţii l-au dansat şi ei, măcar o dată pe la vreo nuntă, aşa că-şi încurajează micuţii de pe margin