De ce dracu’ ne-or mai trebui Constituţie, stat de drept, separaţia puterilor în stat şi alte farafastâcuri care provoacă zilnic câte un scandal?! Pe vremuri, până în ’90, în “democraţia românească profund originală”, viaţa politică era calmă ca o mlaştină pe caniculă, iar treburile ţării se rezolvau rapid şi simplu. În presă apăreau câteva rânduri, într-o pagină de interior, intitulate Cronică. Aceasta suna cam aşa: “Prin Decret Prezidenţial şi al Consiliului de Stat, tovarăşul Emi Boc a fost eliberat din funcţia de prim-ministru, urmând a primi alte însărcinări”. Punct.
Sau: “Prin (...), tovarăşul Marko Bela a fost eliberat din funcţia de viceprim-ministru, fiind numit ambasador la Budapesta. Prin acelaşi Decret, tovarăşa Elena Udrea, ministrul Dezvoltării, a fost numită şi în funcţia de viceprim-ministru”. Când textul era şi mai sec şi scurt de tot (“Tovarăşii Adriean Videanu, Radu Berceanu şi Vasile Blaga au fost eliberaţi din funcţie”, fără a se mai zice că vor primi “alte importante însărcinări”), însemna, iar lumea ştia, că “Tovarăşul”, foc şi pară, pur şi simplu i-a mătrăşit. Era o singură excepţie. Chestiunile legate de Marea Adunare Naţională începeau cu formula “Biroul Permanent al MAN a convocat...”. Deh, separaţia puterilor.
Nu vreau să cred că Traian Băsescu îl copiază pe Nicolae Ceauşescu. Dar prea desele incursiuni pe teritoriile celorlalte puteri în stat lasă impresia, dacă nu certitudinea, că nu dă doi bani pe ele. Şi că i-ar plăcea omnipotenţa decretelor prezidenţiale. Nu se poate ajunge la nimic bun aşa. Dimpotrivă.
