- Cultural - nr. 570 / 12 Iunie, 2010 ILIE SANDRU: "Inima timpului” Deschid "Inima timpului”, prinsa pe cadranul unui ceasornic si ma intreb, de fiecare data, citindu-l pe Ilie Sandru: cum poti sa deschizi o "inima”? Si cu ce chei? Mai ales atunci cand aceasta este a... timpului? Intorcand filele, incepi, incetul cu incetul, abia perceptibil, sa auzi tic-tacul vremurilor venind de departe, din adancuri de timp, alteori ceva mai aproape de zilele noastre, traite. Pe umeri de timp, prin fata ochilor nostri trec, precum imaginile unui film derulandu-se, rand pe rand, acele "firi vizionare”, eroii Razboiului de Reintregire a Neamului: generalii Eremia Grigorescu si Alexandru Averescu, Octavian C.Taslauanu, in postura de raisoneur, care, acolo, in "treimea de tara care ne-a mai ramas” atunci, cu ostasii lor, au scris paginile de foc de la Marasti, Marasesti, Oituz, Racaciuni, Soveja, Casin, Ciresoaia, Valea Trotusului, Targu-Ocna, sub acea deviza lasata vesniciei de romani: "Pe aici nu se trece!”. Ilie Sandru ne poarta si mai departe, prin timp, cu al lui aparte talent de a ne prezenta modele demne de urmat in viata, ca optiuni morale si profesionale, confirmate de paginile ingalbenite ale istoriei atat de framantate. De pilda, acea lectie pe care o da autorul, atat de necesara pentru invatarea istoriei adevarate, unui Sabin Gherman si "ghermanistilor” rataciti, care "s-au saturat de Romania”, pentru a-si reaminti cine au fost, de pilda, Iancu de Hunedoara, Matei Corvin, Nicolae Olahus, Stefan Mailat, mai apoi Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu, Timotei Cipariu, Simion Barnutiu, George Baritiu, Avram Iancu, Al. Papiu Ilarian, Aug. Treboniu Laurian, mitropolitul Visarion Puiu. Un loc aparte rezerva, de fiecare data, Ilie Sandru, in scrisul sau, lui Elie Miron Cristea, cel nascut aici, la Toplita Romana, primul patriarh al Romaniei, pornit ca sim