Sătenii din Budeşti, Vâlcea, nu lasă căpşunile româneşti pentru cele spaniole: la un hectar, câştigă peste 30.000 de lei. Sursa: Adrian Scutariu

Câteva familii din comuna Budeşti, de lângă Râmnicu-Vâlcea, ţin, an de an, pariul cu soarele, vântul şi ploaia şi se încăpăţânează să ducă mai departe afacerile şi tradiţia în zona care era considerată la un moment dat patria căpşunarilor.

În zeci de ani de lucru pe plantaţii, bătrânii au prins secretul căpşunii care se topeşte în gură şi, prin propria experienţă, au tras concluziile afacerii: „Recolta e de cam 2 kg pe metru pătrat”, „cele mai bune soiuri sunt cele româneşti”, iar modelul propus de cei de la UE nu prea ar avea succes la noi - „s-ar pierde prea mult teren dacă s-ar cultiva după cum cer ei”.

Pe Strada Căpşunelor, la numărul 19

Săptămâna trecută, toată comuna Budeşti a petrecut la cea de-a 40-a ediţie a „Sărbătorii Căpşunilor”. Cel puţin o lună pe an, în comună miroase a parfum de căpşună.

Ce-i drept, după cum recunosc sătenii, mireasma nu e la fel de puternică aşa cum era înainte de ’89, atunci când de dimineaţă până seara târziu roiau camioane cu lădiţe pline cu vârf şi nu era grădină în care să nu vezi „struţi” mai mici sau mai mari - părinţi, bunici şi nepoţi ieşiţi la cules.

Printre gospodăriile care mai ţin „parfumeria” deschisă este şi cea a familiei Ţiţirigă, domiciliată pe Strada Căpşunelor, numărul 19. „Numele străzii a fost după grădinile mele”, spune mândru Nicolae, naşul plantaţiilor familiei sale de peste 70 de ani. Primul căpşun a fost plantat de moş Ţiţirigă prin anii ’40. „Eram copil, nici 10 ani nu aveam. Am amenajat o bucă ţică mică de grădină de lângă casa părin ţilor şi am plantat. Mai multe bătăi de cap nu mi-a dat vremea, ci găinile care tot săreau gardul”, îşi aminteşte căpşunarul.

Marketingul lui Ţiţirigă