În comunism, microbiştii erau obligaţi să urmărească meciuri de Mondiale pe dealuri, cu tot cu televizoare şi antene improvizate.În epoca Ceauşescu, TVR transmitea doar meciurile naţionalei de fotbal, astfel că microbiştii găseau singuri soluţii pentru a vedea la lucru echipe străine.
Antene cu „cinci sau şapte elemenţi“ acopereau blocurilor comuniste pentru ca orăşenii să poată „prinde ungurii“. Televiziunea din ţara vecină transmitea aproape toate partidele de la campionatele mondiale. Iar când antenele nu funcţionau sau era bruiat semnalul, iubitorii sportului rege se urcau în maşină şi căutau un loc mai înalt, unde exista semnal pentru antene.
Un singur TV în sat
Alexandru Vegh, prefectul judeţului Sălaj, a urmărit primul meci la televizor pe la mijlocul anilor ’70, în casa unui consătean din Doba, primul din localitate care îşi cumpărase un aparat atât de rar întâlnit în acea vreme. „Eram avantajaţi şi de faptul că proprietarul televizorului locuia într-o zonă mai înaltă a satului, aşa că prindea destul de bine Magyar Televizio. La el acasă se aduna aproape tot satul când erau meciuri importante“, îşi aminteşte Vegh. Din 1984, actualul prefect a ajuns la facultate, la Cluj, iar acolo a devenit un obişnuit al vizionărilor de meciuri pe Dealul Feleacului.
Lui Tadici îi plăcea atmosfera de pe Meseş
Gheorghe Tadici îşi aminteşte cu plăcere de serile petrecute pe Meseş în faţa televizoarele puse pe capota maşinii, pentru că „era ceva pitoresc“ şi o atmosferă apropiată de cea de pe stadioane. „Toată lumea mergea pe Meseş ca să poată vedea meciurile. Pe jos sau cu maşini, fiecare cu ce avea. Grupuri, grupuri urcau până la locurile în care antenele speciale sau cele de la televizoarele sport recepţionau bine semnalul de la televiziunea maghiară“, spune fostul antrenor al echipei naţionale de handbal.
Mişu Grindeanu, administrato
