Am facut un sondaj intre prietenele mele (o sa vedeti insa -ideile sunt universal valabile) pentru a putea scrie acest text. De fapt, am intrebat numai trei dintre ele, o idee este a mea, iar una din intrebari mi-a fost sugerata de Georgetaaa!! Pentru ca, de ceva vreme schimbam cateva cuvinte (tot e ceva fata de acum cateva luni, si nu e meritul meu, cred ca se simte ea mai bine in noul decor, de cand i-au renovat magazinul parca a inflorit, pe cuvant!) am indraznit sa o trag de limba si pe ea: “ce intrebare a prietenului tau te innebuneste?”

Afland informatiile necesare de la fete, am purces la scrierea unui text de “larga profunzime” (cumplit de ‘telectual si adanc “documentat”), legat de balamucul pe care il provoaca domnii jumatatilor, prin adresarea unor intrebari tampe, nepotrivite, enervante, caraghioase, uracioase sau fara noima.

Intrebarea numarul 1:

Iarasi vin ai tai la noi? Cat stau?

Mi s-a spus ca este cea mai ridicola si mai jignitoare intrebare pe care a auzit-o vreodata (nu eram eu asta, va spun cand ajungem la ideea mea) si ca nu pricepe cum de sotul poate fi atat de insensibil, cand vine vorba de socrii lui “dragi”. Apoi, am plusat si am intrebat “dar de ce reactioneaza asa, iubita mea?”. Eh….un fleac, l-au ciuruit, o nimica toata, parintii doamnei i-au spus la inceputul casniciei ca e cea mai proasta partida de care putea sa se lipeasca fiica lor. Ba au adaugat si ca, in viziunea lor, copiii ar trebui sa semene cu “ea” nu cu el, el fiind cam chel si pe desupra, si cu ochelari de tocilar pe nas. Am izbucnit in ras. Deci omul, nici acum, dupa 6 ani n-a uitat felul cum a fost intampinat de familia doamnei. In acest caz, cred ca ..”doamna” o sa se mai vaicareasca ceva vreme de acum inainte. Iar domnul..o sa mai intrebe ceva timp “cat stau, daca tot vin, n-ar fi mai bine sa ne salutam in usa si apoi…sa pleceee??”