O criză economică este ca un cârcel - vine şi trece. Trece mai încet sau mai repede, în func-ţie de rapiditatea reacţiei.

Mai gravă este recesiunea; poate să dureze chiar şi un an-doi.

Cea mai rea este, însă, depresiunea economică, unii înţeleg prin depresiune economică "o fază a ciclului economic care succede crizei şi precede înviorării economice".

Ceea ce, deşi simplifică nejustificat procesul, dă, totuşi, o idee asupra faptului că depresiunea reprezintă cea mai severă contracţie a economiei.

Într-un studiu sprijinit pe cifrele oficiale, doctorul în economie Daniel Ionescu susţine că nu ne aflăm în criză, nici în recesiune, ci în depresiune economică.

Întrebat despre cât va dura, Daniel Ionescu a estimat depresiunea economică românească la şapte-zece ani, în funcţie de măsurile de contracarare.

În cele ce urmează, publicăm studiul elaborat de Daniel Ionescu - un material amplu, înţesat de statistici şi calcule, într-o scriitură conceptualizată, un text care, îndeobşte, este destinat experţilor în economie şi finanţe.

Studiul este organizat în patru secţiuni care funcţionează împreună, dar şi separat, ca patru articole independente:

* 1. "Sacrificii enorme, beneficiu prea mărunt"

Acest articol dovedeşte, într-un calcul matematico-economic, că diminuarea cu 25% a salariilor bugetarilor şi cu 15% a pensiilor şi ajutoarelor de şomaj conduce la o economie, la buget, de doar... 0,9 miliarde de euro.

Oarecum sarcastic, dorind să pună în evidenţă absurditatea măsurilor, autorul calculează că, pentru echilibrarea bugetului, în realitate Guvernul ar fi trebuit să taie 45% din pensii şi ajutoarele de şomaj şi 75% din salariile bugetarilor.

* 2. "Manipularea deficitului bugetar"

Daniel Ionescu oferă, în acest articol, coloanele de cifre conducând la discrepanţa care a sărit în ochii reprezentanţilor FMI,