S-a încheiat Târgul de Carte! A fost un maraton frumos, unul în care simţi că te lasă picioarele, că ţi se blochează creierul, că nu mai ai aer în plămâni, dar pe care-l treci cu pieptul înainte, mândru de a fi parcurs cei 42 de kilometri trasaţi pentru vecie de soldatul Philippides.
Am consumat multă energie, dar am primit-o înapoi înzecit. Miile de oameni cu care am stat faţă în faţă, timp de cinci zile, au fost impresionanţi. O vorbă schimbată în fugă, un compliment făcut cu emoţie în glas, o privire recunoscătoare sau o semnătură pe carte - toate acestea ne-au unit într-un fel de complicitate haiducească. O complicitate în slujba adevărului.
De câteva ori mi s-au umezit ochii şi mi-am înghiţit lacrimile, pentru a nu da semne de slăbiciune în faţa unor oameni care mă rugau, ca pe propriul lor copil, să fiu tare, să nu mă dau bătut, să duc lucrurile până la capăt.
M-am simţit, într-adevăr, ca un copil cu zeci de bunici, cu sute de părinţi, cu alte sute de fraţi şi surori. M-am simţit într-o familie mare şi generoasă. Familia cărţii.
Mulţi m-au felicitat pentru curaj. Îi rog să mă creadă că nu e vorba de niciun curaj. E vorba doar de tenacitate, ambiţie, pasiune şi, poate, de un spirit justiţiar. Şi, în mod cert, de o mare nevoie de adevăr. Nevoie împărtăşită de milioane de oameni, dar pe care am avut-o onoarea s-o preiau eu şi s-o transform într-o carte. Iată de ce consider că „Sfârşitul Ceauşeştilor" are milioane de autori.
Şi pentru că tot suntem la ora bilanţului, vă rog să-mi permiteţi să-i trec în revistă pe cei 38 de invitaţi care m-au onorat cu prezenţa lor, acceptând să mă însoţească la prezentarea cărţii. Au fost 20 de întâlniri, din două în două ore, pe parcursul a cinci zile.
Un adevărat turnir.
Miercuri au vorbit revoluţionarii Ion Gîtlan, Florin Filipoiu şi Mihail Montanu, publicistul St