Subiectul preferat al comentariilor tuturor managerilor îl reprezintă criza financiară şi (mai apoi) criza economică.
Indiferent că businessul merge excelent sau este ieşit în decor fiindcă e slab administrat, în momentul când vine vorba despre criză, toţi adoptă o figură gravă, respiraţia ia profunzime, privirea se adaptează la infinit, vocea este dreasă şi începe datul cu părerea folosind neologisme de afaceri cât mai cultivate. “Nesustenabilitate” bate recorduri de utilizare, iar “relansare economică” a devenit subiectul predilect atunci când nu ştii ce ai de făcut. Am participat în ultimii doi ani la multe forumuri de analize, unde s-a dezbătut aprins subiectul. Ajută, dar, în final, realizezi că este terapie de grup. Am ascultat părerile multor consultanţi de afaceri individuali sau instituţionali care susţineau a avea o soluţie, dar tot ei mărturiseau dezarmaţi că atunci când criza afectează afacerea, controlul costurilor în companii va face ca ei să fie primii trimişi la plimbare. Ajută, dar realizezi că este prea teoretic.
Am discutat în repetate rânduri cu partenerii de afaceri despre soluţiile pe care le vedem pentru ca businessul să atingă parametrii bugetaţi. Mai mult de 50% din timpul alocat discuţiei era pierdut în aceleaşi dezbateri complicate. Ajută, dar realizezi că este sincron de văicăreli. Am cunoscut în ultimii ani şi executivi ce conduc companii care au trecut prin vremuri turbulente şi care au sfârşit prin turn-around-uri spectaculoase, fiind modele de afaceri sănătoase pentru comunitatea de business. Ştiinţă, instincte bune, intuiţie sau noroc? Un lucru este sigur: că nu-şi pierdeau vremea prea mult în văicăreli, critici şi dezbateri, ci se implicau în micro-management, adică igienizau personal fiecare ungher al afacerii şi descopereau tipul de acţiune necesară pentru a merge înainte.
Poate cele cinci direcţii ope
