“Cu ce să mă îmbrac?” A fost prima întrebare după ce am acceptat invitaţia la nuntă. Nu era o nuntă oarecare, ci tocmai a fiicei cele mai mari a şamanului din Galeras, o comunitate indigenă Quechua din jungla Ecuadorului, pe care o cunoşteam de patru ani şi cu care legasem o prietenie strânsă, mai ales cu familia şamanului Leonardo. Sursa: Luminiţa CunaSursa: Luminiţa CunaSursa: Luminiţa CunaSursa: Luminiţa CunaSursa: Luminiţa CunaSursa: Luminiţa CunaSursa: Luminiţa CunaSursa: Luminiţa CunaSursa: Luminiţa CunaSursa: Luminiţa Cuna

1 /.

Vorbind limba Imperiului Incaş şi păstrând obiceiuri de dinaintea sosirii conchistadorilor, Quechua sunt indigenii cei mai numeroşi ai Ecuadorului. Cele două grupuri principale sunt Quechua din Munţii Anzi şi cei care populează regiunea Amazonică, Napo Runa, cum îşi zic ei.

Membrii comunităţii Galeras sunt Napo Runa, Quechua care s-au aclimatizat de-a lungul sutelor de ani în pădurile tropicale din estul Ecuadorului. M-au cucerit instant prin modul în care funcţionează ca societate: nu există individualism, totul este la comun, nu există competiţe.

Comunitatea este deasupra individului, deciziile sunt luate la comun, exista chiar şi noţiunea de minga, muncă obligatorie prestată de toţi membrii comunităţii în interesul comunitaţii (curăţirea spaţiului comun, menţinerea potecilor de vânătoare). Societatea Quechua are încă o armonie pe care lumea modernă a pierdut-o demult, la fel ca şi relaţia strânsă de dragoste, respect şi grija reciprocă faţă de natură.

O zi de mers până în satul izolat

După ce am străbătut Atlanticul, între Quito şi destinaţia mea se mai înălţau încă Munţii Anzi pe care trebuia să îi traversez în autobuz. Timp de şase ore m-am hurducăit în ritm de muzică cumbia şi de drumuri semi-asfaltate, şerpuind printre piscuri sterpe acoperite de ierburi uscate. Eram probab