Dacă fotbalul ar fi populat doar cu echipe precum naţionala Greciei, în câţiva ani am avea mai mulţi spectatori la partidele de şah. Obişnuiţi cu crizele, urmaşii legiuitorilor Licurg şi Solon au oferit o lecţie de neputinţă în faţa echipei din Coreea de Sud. Plictisitori până la limita căscatului, grecii au pierdut cu un meritat 0-2, înscriindu-se deja în lupta pentru titlul de cea mai proastă echipă a turneului final. În schimb asiaticii, injectaţi cu esenţă de stahanovist sovietic, mai aveau puţin şi dădeau ture de teren după fluierul de final, lăsând impresia că au rezerve nebănuite de energie. Muncitori plus plictisitori, o combinaţie şoc pentru o după-amiază caniculară. Din fericire pe planeta fotbal s-a inventat Argentina şi s-a născut Maradona, spectaculos chiar şi cu barbă albă şi îmbrăcat la costum. Driblingurile lui Messi au readus lumea la viaţă, meciul dintre Argentina şi Nigeria (1-0) fiind o combinaţie între un tango pasional şi un dans ritual din inima Africii. Aşa mai merge, simţi că nu pierzi vremea de pomană în faţa televizorului. Tehnici, dar şi pragmatici, sud americanii au lăsat o bună impresie, visele lui "El Pibe" părând realizabile în acest moment. După această escapadă exotică trebuia să servim şi o lecţie de engleză, ceva mai riguroasă: SUA - Anglia. Şi a servit portarul Green o rigoare de îi doare capul şi acum pe colegii săi. O gafă de zile mari şi de nopţi mici. Să inventezi fotbalul şi să faci egal, 1-1, cu reprezentanta unei naţiuni pentru care acest sport aproape că nu există, este o contraperformanţă întâmpinată cu huiduieli de fani.

De menţionat la final, sud africanii au plămâni de saxofonişti, suflă neîncetat în blestematele de trompete tradiţionale, jucând ţonţoroiul pe nervii noştri.

Dan Nicolaie Dacă fotbalul ar fi populat doar cu echipe precum naţionala Greciei, în câţiva ani am avea mai mulţi spectatori la partide