Cineastul turco-german Fatih Akin revine cu un fel de "Coyote Ugly" european, un film "de larga respiratie" despre familie, iubire, prietenie, responsabilitate si placere de a manca - toate intretinute de un restaurant din Hamburg. "Taverna Soul Kitchen"/"Soul Kitchen" a fost distins cu Premiul Special al Juriului la Venetia, in 2009, si, dupa ce a deschis TIFF-ul 2010, a intrat din 11 iunie in salile din Romania.
Desi nu reuseste inca sa faca un lungmetraj mai rotund, mai amplu si mai impresionant decat "Cu capul inainte"/"Gegen die Wand" (cu care a obtinut Ursul de Aur la Berlin in 2004), Fatih Akin reduce cel putin motoarele problematicii etnice turate in "De cealalta parte"/"Auf der anderen Seite" si livreaza un film de public, preferabil multor filme comerciale americane.
Tema etnica ramane totusi undeva pe fundal, chiar daca personajul principal, Zinos, nu mai e de origine turca, ci greaca. Cand Zinos isi nenoroceste coloana, se duce la o kinetoterapeuta turcoiaca, iar cand ajunge la hernie de disc, ea il transporta la un turc fioros care-l intinde pana il face bine. Multiculturalitatea nu e tezista aici, nu e nimic declarativ. E pur si simplu vorba de un mediu familiar regizorului.
Fatih Akin lucra la scenariul acestui film cand "Gegen die Wand" repurta succesul de la Berlin, care l-a propulsat pe autorul sau in elita europeana. Dupa 20 de pagini scrise dintr-un foc in cinci zile si cu Ursul de Aur proaspat in raft, cineastul si-a dat seama ca noii sale povesti ii lipsea amplitudinea.
Filmul in varianta finala nu de amplitudine duce lipsa, ci de evenimente si de o structurare mai riguroasa a materialului. Inceputul e plin de promisiuni. Desi intuiesti reteta din primele minute - Zinos va repune pe picioare taverna decazuta, ii va capacita pe cei din jurul sau si va gasi o noua iubire -, e ceva proaspat si credibi
