Mi s-a făcut un dor năprasnic de Virgil Mazilescu, de prezenţa lui “atît de absentă”, de modul în care plutea deasupra lucrurilor. Mi s-a făcut dor de poezia lui, în care toţi ne-am tras măcar odată sufletul.
mi-am uitat casa şi numele
mi-am uitat casa şi numele e obositor
sa-ţi ştii mereu numele pe de rost
o grigore dumitru iulian uşa de la intrare
se deschidea înăuntru? şi cîinele negru al vecinului
spuneţi că muşcă? şi n-ar trebui să umblu cînd e ger
cu capul descoperit prin pădurea de aluni? am uitat
am avut destulă vreme să uit din creier pînă în degete
aici lîngă dunăre ma inconjoara pasari de tot felul
vrăbii gîşte sălbatice specii rare de cocostîrci
şi iubirea mea pentru ele se deschide
ca un port ospitalier – poate să vina iarna scitică
voi exista mai departe şi voi călători mai departe: ecou
a doi părinţi oneşti reverie de lebădă
auziţi: viaţa: stele scobind încet cîmpia
Mi s-a făcut un dor năprasnic de Virgil Mazilescu, de prezenţa lui “atît de absentă”, de modul în care plutea deasupra lucrurilor. Mi s-a făcut dor de poezia lui, în care toţi ne-am tras măcar odată sufletul.
mi-am uitat casa şi numele
mi-am uitat casa şi numele e obositor
sa-ţi ştii mereu numele pe de rost
o grigore dumitru iulian uşa de la intrare
se deschidea înăuntru? şi cîinele negru al vecinului
spuneţi că muşcă? şi n-ar trebui să umblu cînd e ger
cu capul descoperit prin pădurea de aluni? am uitat
am avut destulă vreme să uit din creier pînă în degete
aici lîngă dunăre ma inconjoara pasari de tot felul
vrăbii gîşte sălbatice specii rare de cocostîrci
şi iubirea mea pentru ele se deschide
ca un port ospitalier – poate să vina iarna scitică
voi exista mai departe şi voi călători mai departe: ecou
a doi părinţi oneşti reverie de lebăd
