Beijing-ul de astăzi copleşeşte prin arhitectură, modernitate, aspect primăvăratic, grijă pentru urbanitate.

Atunci când zbori – probabil de pe cel mai funcţional aeroport din lume, care este noul terminal din capitala Chinei (poate alături de aeroportul Pudong din Shanghai) – la Hangzhou, nu ai deloc sentimentul coborârii în provincie. Cam de două ori cât Berlinul şi mult mai mare decât Parisul, oraşul Hangzhou (cu peste 8,8 milioane de locuitori) nu e doar fostă capitală a Chinei, ci şi municipiu, deopotrivă, depozitar de tradiţie şi foarte modern. Am repetat în 2010, recent, vizita de cu un an înainte, dar lucrurile mi s-au părut noi. Capitală mondială a ceaiului verde şi a mătăsii, cu un produs pe cap de locuitor aproape de trei ori cât al României, oraşul nu este mai prejos de vreo metropolă europeană. Cam tot ceea ce este într-o astfel de metropolă se regăseşte aici, cu numeroase lucruri în plus: temple impunătoare, lacuri şi păduri atrăgătoare, vegetaţie tropicală, o bucătărie dintre cele mai variate şi mai sănătoase de pe glob. La Hangzhou, toate firmele majore din lume caută să ocupe poziţii. Hangzhou este şi oraşul unora dintre cele mai bune universităţi chineze. Universitatea Babeş-Bolyai are ca partener Zhejiang University of Science and Technology, o universitate creată în cooperarea chinezo-germană, foarte bine asociată cu investiţiile industriale germane şi chineze, în cea mai dezvoltată regiune a Chinei (comparabilă, ca populaţie, cu Franţa sau Italia şi, ca dezvoltare, cu orice ţară europeană). Nu poţi decât admira dinamismul rectorului Du Wei (filosof al artei, specializat la Cambridge, Anglia), modernitatea frumosului campus întins între lacurile şi munţii încântătoarei regiuni şi prospeţimea vieţii studenţeşti. Toate premisele avansate ale învăţământului (laboratoare de studiu bine echipate, biblioteci cu acces universal, laboratoare perform