A revenit mereu, în aceste zile şi luni, întrebarea: sunt mineriadele o manifestare a violenţei politice? Cum pot fi ele interpretate, retrospectiv, după douăzeci de ani de tranziţie dificilă dinspre totalitarism către libertate?
Aş remarca mai întâi faptul că evenimentele din aprilie-iunie 1990 au fost anticipate de agresiunile „proletare” din luna ianuarie, cu propaganda deşănţată împotriva celor care cereau împlinirea idealurilor anticomuniste ale Revoluţiei. S-au scandat atunci refrene colectiviste: „Noi muncim/Noi nu gândim!”. După decapitarea elitei culturale a României în închisorile staliniste ale anilor ’50-’60, revenea la suprafaţa societăţii un anti-intelectualism aberant.
SUMARUL ARTICOLULUI Asasinarea speranţei: Reflecţii despre mineriadeResponsabilităţile juridice nu ne sunt cunoscute MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Piata Universitatii 13-15 iunie VIDEO evz.roVezi mai multe Piata Universitatii 13-15 iunie - 3 VIDEO evz.roVezi mai multe Piata Universitatii 13-15 iunie - 2 VIDEO evz.roVezi mai multe Mineriada Mineriada
Tot atunci, timişorenii şi bucureştenii căutau să opună obscurantismului gregar un spaţiu al spe ranţei, al purităţii idealurilor. Aerul curat al libertăţii a străbătut Piaţa Universităţii, declarată „Zonă liberă de neocomunism”. Mulţi sperau că se va termina, în fine, cu ceea ce Marin Preda numea „era ticăloşilor”. Unii mai credeau că vinovaţii vor ţine cont de celebrul „Apel către lichele” redactat de Gabriel Liiceanu. A venit apoi asasinarea speranţei.
Este esenţial să înţelegem în ce fel mineriadele fac parte din moştenirea regimului comunist. Imediat după căderea dictatorului Nicolae Ceauşescu, în România s-a dezvoltat un tip de acţiune politică fals spontană, în fapt, organizată şi dirijată de sus, cu scopul intimidării opoziţiei democratice şi al neutralizării societăţii civile.
Tot
