Am descoperit pentru prima dată Irlanda de Nord în apropierea sărbătorii de Halloween, atunci când am petrecut o săptămână în Londonderry (Doire sau Doire Cholm Chille), un oraş emblematic pentru felul de a trăi şi de a interacţiona al irlandezilor. Aşezat de-o parte şi de alta a râului Foyle, este genul de oraş în care nu ai cum să te simţi străin. Locuitorii sunt foarte veseli, comunicativi, ba chiar şugubeţi, gată să cânte, să spună glume şi istorioare mai vechi sau mai noi, chiar dacă te cunosc de doar câteva minute. Locul lor de întâlnire - unul dintre pub-urile tradiţionale (conduse de aceeaşi familie din generaţie în generaţie), cu pereţii împânziţi de fotografii, halbe şi obiecte personale care dau unicitate locului. În jurul meselor ticsite (aglomeraţia de aici este incredibilă), se bea multă bere neagră, iar grupurile de prieteni încing concusuri de interpretat vechi cântece irlandeze. În această întrecere orgolioasă, s-a făcut auzit şi un cântec românesc, "Aseară ţi-am luat basma", un cântec ritmat, ce nu a putut totuşi concura cu freneticele cântece irlandeze.

Restaurantele sunt o altă experienţă plăcută, cu preparate foarte consistente (pentru un român venit de la nord de Dunăre, în miez de toamnă frigul muşcă ca un lup, aşa că sunt necesare băuturile calde şi acele mâncăruri care să asigure un aport mai mare de energie), vinuri şi cocteiluri, sevite în încăperi cu lumini difuze, care să creeze o atmosferă intimă.

ZIDUL VECHI AL ORAŞULUI

Londonderry, un oraş ce însumează mai bine de 500 de ani, este o bijuterie arhitectonică. Zidurile oraşului vechi, păstrate astăzi intacte, pot fi străbătute la pas, dintr-o parte în alta, având lungimea de 1,5 kilometri şi grosimea de 12 metri. Patru porţi impunătoare asigurau accesul în cetate, fiind astăzi locuri de promenadă pentru turiştii care admiră de la înălţime oraşul. În secolul al