Anca Podoleanu, directorul executiv al HR Club, crede că, în pofida crizei, managerii de resurse umane, ca şi alţi manageri din zona de middle management, ar putea reorganiza, în loc să taie în carne vie, dacă ar avea suficientă putere în companie.
Din studiile de caz pe care le-aţi inclus în „Manualul de Bune Practici în Managementul Resurselor Umane", cum s-au modificat practicile de recrutare pe perioada de criză şi care au fost considerate modele de succes?
În primul rând, studiile de caz pe care le-am inclus sunt din perioada 2009, deci au prins o parte din criză. Pe partea de recrutare, a fost o orientare mai mare pe recrutarea „in house", adică ce puteau face ei şi să nu mai lucreze cu alte agenţii. Şi avem câteva exemple de companii care au reuşit să obţină nişte rezultate destul de bune legate de costuri şi timp, dar să şi găsească persoanele potrivite.
Şi, ca modalitate concretă, ce se foloseşte - anunţurile, târgurile? În ce măsură târgurile sunt chiar un loc unde angajatorii caută oamenii? Sau este doar un soi de loc unde se adună CV-uri?
Nu avem un studiu exact, dar ce am găsit noi este o atenţie mai mare pe site-ul companiei de a aduna CV-uri. Câte CV-uri trec de o triere iniţială? Sunt mai puţine. Târgurile sunt folosite pentru a recruta candidaţi de nivel entry-level, absolvenţi, cu experienţă până în doi ani.
Cât de eficient este pentru angajator, dar şi pentru un candidat la un job, un internship?
Internshipul a scăzut, pentru că multe companii nu mai practică astfel de programe. Această scădere este cauzată de criză, deoarece nici pentru oamenii existenţi în organizaţii nu s-a putut asigura un volum de muncă suficient. Şi atunci, clar s-au sistat programele de internship. Pentru studenţi, beneficiile sunt fantastice, dar astfel de ocazii au rămas mai mult la nivel de multinaţionale. Într
