Lucrează la cea mai veche curăţătorie chimică din oraş şi de peste 2 decenii câştigă în funcţie de realizări. Îi place ce face şi vrea să iasă la pensie de aici.

Marinela Boldijar se numără printre puţinii bistriţeni care în 20 de ani nu şi-au schimbat locul de muncă. Copilăria şi-a petrecut-o în Viile Tecii, iar adolescenţa „la oraş", spune ea, pentru că a trebuit să facă şcoală. Avea doar 17 ani când s-a angajat ca şi curăţător chimic la „Grad 1 Unirea Bistriţa", loc unde este şi în ziua de astăzi. Pentru a se perfecţiona, conducerea societăţii a trimis-o la o şcoală de domeniu în Iaşi, unde un an şi jumătate a învăţat ce înseamnă curăţătorie chimică. S-a şcolit şi s-a apucat serios de treabă şi din 1985, Marinela curăţă orice piesă vestimentară care nu se poate spăla cu mâna sau cu maşina. „Doar asta ştiu să fac, asta am învăţat şi cu asta mă ocup, sper să ies la pensie de aici, nu vreau să fac altceva. De atâţia ani m-am obişnuit şi în plus, nu e greu deloc", spune femeia. De 25 de ani, toată ziulica şi-o petrece la curăţătoria de pe strada Dornei. Aici face acelaşi lucru în fiecare zi, primeşte hainele şi se ocupă de ele astfel încât, clientul să fie mulţumit.

Hainele se curăţă ECO

Procedeul de care se ocupă femeia în vârstă de 42 de ani nu este greoi. „Eu una nu curăţ nimic, maşina face toată treaba", spune Marinela care de câţiva ani se ajută cu o maşinărie industrială ecologică, cu circuit închis, adusă tocmai din Italia. După ce adună câteva kilograme de haine, le sortează pe culori, le bagă în cuvă, apoi programează maşina să le învârtă câteva minute la o anumită termperatură, după care să le îmbibe cu o soluţie specială numită „percloretilenă". Maşina îşi face treaba şi după 40 de minute, hainele sunt gata. Marinela spune că se pot curăţa 12 kg de haine o dată, la un program normal. „După epuizarea timpului, hainele sunt scoase şi le punem