Caracterul sacru al Pieţei Universităţii, prima formă a lustraţiei, aceea de „purificare morală”, şi definirea minerilor drept „cruciaţi”. Cesereanu a luat la bani mărunţi postcomunismul imediat. Sursa: ARHIVA EVZ

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a dat startul conferinţelor „Monica Lovinescu” din cadrul departamentului „Ideologie şi cultură”.

După profesorul Eugen Negrici, a venit rândul Ruxandrei Cesereanu, conferenţiar la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, să invoce evenimentele din Piaţa Universităţii, din 1990, şi să discute subiectul lustraţiei, într-o companie selectă care i-a inclus pe Vladimir Tismăneanu, Angelo Mitchievici, Sorin Ilieşiu şi Ioan Stanomir.

Cesereanu a declarat în primul rând că se va retrage în literatură, apoi a explicat că textul conferinţei sale, „Tombola Memoriei. Postcomunismul românesc: dosariade, lustraţie et Co”, reia anumite elemente din cărţile ei, dar „renuanţate”.

A început prin a arăta câteva secvenţe din pelicula realizată de Sorin Ilieşiu, Stere Gulea şi de Vivi Drăgan Vasile, „Piaţa Universităţii. România”, şi prin a accentua că „acesta a fost singurul fenomen de graţie din postcomunismul românesc, niciodată nu va mai fi posibil aşa ceva, pentru că doar atunci oamenii mai puteau să moară pentru idei şi să renunţe la aproape tot pentru a spune «Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă!»”. Pe tot parcursul conferinţei, cercetătoarea s-a raportat „la autorităţi, nu la societatea civilă”.

Geneza „omului de bine”

„Sute de analişti autohtoni şi străini au vorbit despre momentul decembrie ’89 vehiculând în jur de 40 de termeni critici, printre care «revoluţie uzurpată, avortată, confiscată, regizată, trădată, trucată, neterminată, ca cealma, loviluţie, lovituţie, farsă». S-a mers în general pe ideea de hibr