Sub 10% dintre sportivi adună destui bani în carieră pentru un trai liniştit după retragere. Pentru cinci din zece foşti sportivi, antreprenoriatul postcarieră este o formă de supravieţuire. Foste glorii precum boxerul Leonard Doroftei, înotătorul Răzvan Florea şi gimnastul Marius Urzică sunt trei dintre studiile de caz analizate de Forbes România.
Percepţia generală e că sportivii se scaldă în bani. În realitate, însă, lucrurile nu stau deloc aşa. E adevărat - nu există cifre exacte, dar un lucru e cert: sportivul român nu e bogat.
Mai citeşte şi:
Forbes: Clasa de mijloc, la limita sărăciei
Chiar dacă în media au apărut o sumedenie de poveşti despre stilul de viaţă şi investiţiile sportivilor şi foştilor sportivi, ele au desenat un portret deformat al sportivului român. Imaginea de bogăţie formată în jurul sportivilor e falsă; investiţiile în hoteluri, şcoli de fotbal, clădiri de birouri ş.a. sunt puţine. Arătate, filmate şi discutate mult, dar puţine. Nu sunt reprezentative. Sunt excepţii, tot aşa cum sportivii români „putred de bogaţi" sunt excepţii.
Sub 5.000 de euro pe an
De fapt, peste opt din zece sportivi intervievaţi în singurul studiu despre sociologia sportului făcut în România spun că au venituri de sub 5.000 de euro anual.
Iar, dacă dintre sportivii români doar 10% adună îndeajuns de mulţi bani în carieră pentru a avea un trai liniştit după retragere - aşa cum spun cifrele disponibile - atunci pentru ceilalţi retragerea ar trebui să fie sinonimă cu recalificarea.
Premisă greşită, pentru că jumătate dintre sportivii retraşi din activitate se transformă în antreprenori. Cinci din zece sportivi îşi deschid o afacere în timpul sau după cariera sportivă. Cinci din zece? Bravo lor - este aprecierea care îţi vine pe buze, în primă instanţă. Însă este o apreciere pripită.
Chiar
