Nelson Mandela visa că ţara sa va organiza un turneu final chiar când era întemniţat pe această insulă. Nelson Mandela, cel care a contribuit decisiv la acordarea ţării sale a dreptului de organizare a Mondialelor de rugby şi fotbal, a stat închis 18 ani pe insula Robben.
La 12 km vest de Cape Town, pluteşte parcă printre curenţii Atlanticului Robben Island, un fel de insulă a condamnaţilor sau un Alcatraz al negrilor.
Mai citeşte şi:
Mandela, în doliu
E doar o iluzie, pentru că de fapt nu pluteşte, ci e un punct fix, înfipt în apă şi în istoria Africii de Sud. Chiar dacă e senin afară, atunci când aştepţi să urci pe feribotul din golful Waterfront parcă se lasă frigul.
Simţi puţin din răcoarea betonului pe care au călcat, desculţi şi încătuşaţi, mii şi mii de condamnaţi, unii doar pentru că erau negri, iar alţii pentru că au vrut să fie ca albii. Adică oameni.
Feribotul se leagănă între valuri, agăţat de mal în aşteptarea noului transport. Acum trebuie să plăteşti ca să te sui pe vas, dar cu 20 de ani în urmă, când în altă parte lumea se pregătea să păşească în mileniul trei, mulţi şi-ar fi dat viaţa numai să nu fie urcaţi pe feribot.
Ce-i drept, dinspre insulă spre continent şi nu invers. Doi negri îţi verifică biletele de 200 de rand, cam 20 de euro, şi îţi arată rânjind parcă locul unde vei sta.
Rolurile s-au schimbat. Acum ei conduc vasul, iar albii sunt pasagerii. Şi chiar vor să‑ţi arate lucrul ăsta, provocându-ţi emoţii atunci când feribotul se zgâlţâie de câteva ori printre curenţi.
După un sfert de oră ajungi la „Insula focilor", pentru că asta înseamnă Robben Island în olandeză. Acum nu mai locuieşte nimeni pe ea, e doar obiectiv turistic. Urcăm în nişte autobuze şi începe turul „Insulei exilaţilor".
Vehiculele pornesc încet, ordonate în coloană. Peisajul e
