Citiţi în numărul din luna iunie al revistei „Historia“ cum a reflectat presa românească Marea Criză din perioada 1929-1933. Ziarele „arondate“ orientărilor politice tradiţionale atacau partidele adverse şi pe liderii acestora. Presa apropiată regelui critica bazele democraţiei şi cerea un regim de „mână forte“.

Marele Război (1914-1918) luase sfârşit de peste zece ani. Urmele lăsate în Europa erau greu de acoperit, iar timpul scurs de la sfârşitul luptelor fusese insuficient pentru cicatrizarea rănilor economice şi sociale chiar şi în cazul ţărilor dezvoltate, darămite în situaţia unei economii tributare pământului, aşa cum era economia românească. Recensământul din 1930 demonstra că doar 10,2% din populaţia ţării era ocupată în industrie, iar 78,2% în agricultură, relatează revista „Historia“

Mai citeşte şi:

Criza de încredere a economiei

Romania resimte din plin recesiunea, aproape 500 de unităţi industriale dau faliment aruncând în şomaj peste 55.000 de muncitori, iar producţia industrială scade cu circa 28,4 miliarde lei. Prăbuşirea preţurilor produselor agricole are ca urmare directă reducerea veniturilor statului şi a cheltuielilor bugetare.

România intră într-o cursă a deficitelor bugetare cronice, agravate de politica guvernării ţărăniste, de permanenta supraevaluare a veniturilor şi de insuficienta comprimare a cheltuielilor. La asta se adaugă efortul susţinut pentru plata datoriei externe, care nu a încetat să crească, din pricina împrumuturilor contractate în 1929 şi 1930.

Presa critica mai ales împrumuturile de stabilizare, învinuind guvernarea ţărănistă de „înfeudare" a ţării: „Împotriva împrumutului (a doua tranşă a împrumutului de stabilizare) urmărit de guvern şi oferit de Franţa se duce în presă, de mai bine de o lună, o campanie vie, inspirată de Aristide Blank, prietenul şi consilierul economi