Pe partea însorită a României, în secolul al XXI-lea, câmpurile sunt arate de tractoare în cabinele cărora există radio şi aer condiţionat. Pe partea întunecată a ţării, într-un ev ce nu se mai sfârşeşte, fâşiile de pământ sunt întoarse în brazde de pluguri trase de cai şi de măgari, mânaţi la deal şi la vale de cei mai necăjiţi dintre români.

Printre oamenii în vârstă care leagă via cu fâşii albe de cârpă, pare un adolescent fugit de la şcoală. Un fiu care ţine locul tatălui la câmp, la arat. Sub tunsoarea scurtă, ce-i lasă goală ceafa, în pantaloni şi cu o şapcă pe cap, e însă mama Ginuţei. Mariana, o femeie de 29 de ani părăsită de bărbat, fata care nu mai are timp de făcut mâncare sau curat, ca orice fată, pentru că ea trebuie să mâne măgarii. Tot la două-trei zile, de la deal la vale, de la una dintre puţinele fântâni ale satului Vârlezi, din judeţul Galaţi, către casă. De la câmp, de unde încarcă lucernă sau ştiuleţi de porumb, după anotimp, până în curte, dintr-un loc în altul, de departe mai aproape, tot ce nu se poate duce doar cu mâinile.

Îi mână prin via Marcelei, trăgând urme atente pe lângă tulpini, despicând ţărâna şi aruncând în aer fire de praf parfumat cu iarbă zdrobită, îi mână la prăşit prin lanurile de porumb şi de floarea-soarelui, aproape de plante, ca să mai scutească din munca manuală. La viţa nobilă se bagă tractorul, şi rândurile acolo sunt mai largi şi e loc; proprietarii de viţă hibridă n-au nici de unde să dea pentru arat cu tractorul 220 lei la hectar, n-au nici loc între rânduri decât pentru un măgăruş slăbănog şi un plug care împunge pământul, împins de mâini de femeie.

Cât Ginuţa învaţă cântecele la grădiniţă şi se pregăteşte pentru prima zi de şcoală, în toamnă, Mariana înhamă la plugul împrumutat de la taică-său când pe Puiu, când pe Dana, cei doi măgăruşi pe care i-a cumpărat cu câte 60 de lei fiecare.