Azi se împlinesc 20 de ani de când Ion Iliescu le mulţumea, la Complexul Expoziţional Romexpo, minerilor care pacificaseră Capitala cu bâta, cu toporul şi cu târnăcopul.

Bun prilej să ne amintim ce s-a întâmplat cu noi în aceşti 20 de ani.

Minerii au mai făcut o incursiune sângeroasă în Bucureşti, pentru a doborî Guvernul Roman în septembrie 1991, apoi - pentru că tot învăţaseră drumul - au încercat să facă turism extrem şi în 1999. Au dat însă cu nasul de bordura statului de drept, care se mai întremase între timp, iar după Costeşti şi Stoeneşti s-a mai vorbit despre mineriade doar la timpul trecut. Cum, de altfel, la trecut se vorbeşte acum despre minerit.

Iliescu a condus România aproape 11 ani, în trei mandate constituţionale (1990-1992, 1992-1996, 2000-2004) şi unul dobândit prin vrerea unor forţe străine de voinţa poporului român (22 decembrie 1989 - 20 mai 1990). A mafiotizat ţara, iar acum scrie cărţi despre rolul său providenţial în fericirea patriei.

Şi cum criminalul se întoarce întotdeauna la locul faptei, Ion Iliescu a revenit la Romexpo după 20 de ani pentru a-şi lansa o nouă carte scrisă în limbaj de lemn şi cu cerneală mincinoasă. A fost un test pe care fostul preşedinte l-a ratat cu brio. Efortul său de a-şi perpetua ideile ciuce a fost taxat sever de public: doar 100 de cărţi vândute în cinci zile de Târg. Mult mai puţin decât „Codul lui Oreste" „Dragonul Maiestăţii Sale", „Cartea cimitirului" sau „Ghidul fetelor obraznice".

Ion Iliescu s-a dovedit, şi de această dată, un scriitor ratat. Din păcate, la fel de ratat a fost şi ca preşedinte. Cartea lansată la Bookfest 2010 izvorăşte din aceeaşi gândire ticăloasă care a însângerat România în urmă cu 20 de ani. Singura veste bună este că românii nu mai sunt dispuşi să înghită gogoşile otrăvite ale unui personaj malefic.

P.S. Duminică, 13 iunie, la exact 20 de ani