A devenit artist plastic în urmă cu 10 ani după ce a fost laborantă într-o intreprindere timp de mai mulţi ani. Preferă pictura pe sticlă şi ceramică, dar lucrează şi icoane.

A fost fascinată de pictură şi de culoare încă de pe băncile şcolii, însă pasiunea avea să devină o meserie mult mai târziu, după ce copiii i-au ajuns oameni în toată firea. Eniko Laza Kosma a lucrat până la începutul anilor 2000 într-un laborator al unei mari societăţi de pe platforma Zonei Industriale, vreme în care nici nu i-a trecut prin minte că vechea sa pasiune se va transforma mai târziu într-un mod de viaţă.

Cu simţul culorii te naşti

Mărturiseşte că cel dintâi care a încurajat-o a fost profesorul de desen din şcoala generală. Îşi aminteşte că nu excela la tehnica desenului, însă dascălul îi spunea că are simţul culorii înnăscut, şi că asta este tot ce contează:„Învaţă. Desenul se învaţă. Cu simţul culorii însă te naşti", sunt vorbele profesorului de desen, care i-au rămas şi acum săpate adânc în minte. A pictat o vreme pe pânză, după care a urmat o foarte lungă pauză . „Cam de 20 de ani", îşi aminteşte artista. Când a reaprins flacăra pasiunii a trecut direct la pictura pe sticlă şi ceramic. Tehnica a deprins-o după cursuri la Şcoală Populară de Artă. Aici, imboldului interior i se vor adăuga alte încurajări:„Bogdan Dănilă, care preda acolo m-a încurajat foarte mult să vreau să fac şi altceva".

Pictura o eliberează

Artista spune că exerciţiul culorii îi dă forţă: .„Pictura îmi dă o mare linişte sufletească, o linişte interioară profundă. Eu sunt o persoană pozitivă şi deloc pesimistă, însă atunci când sunt obosită, sau deprimată din cauza oboselii, dacă încep să pictez, dobândesc aşa o energie, de parcă am dormit opt ani. Pictura îmi dă bucurie şi fericire. Îmi dă forţă"

Artista este invitată acum la tabere de creaţie ca lector şi are şi expoziţii per