Au trecut 150 de ani de când oraşul Nisa a devenit francez. Este greu să ne imaginăm astăzi cum ar arăta Franţa fără Coasta de Azur, sau fără Savoia, regiune a Munţilor Alpi, sau fără Provenţa, sau fără Burgundia, sau fără Bretania. Şi totuşi, au existat momente în istoria Franţei când aceste regiuni nu ţineau de regatul francez. Franţa de astăzi este o lungă, foarte lungă aventură istorică şi s-a format printr-un şir nesfârşit de războaie de cucerire, de alianţe şi căsătorii, de tratate secrete şi manevre diplomatice.
Au trecut 150 de ani de când oraşul Nisa a devenit francez.
Este greu să ne imaginăm astăzi cum ar arăta Franţa fără Coasta de Azur, sau fără Savoia, regiune a Munţilor Alpi, sau fără Provenţa, sau fără Burgundia, sau fără Bretania. Şi totuşi, au existat momente în istoria Franţei când aceste regiuni nu ţineau de regatul francez.
Franţa de astăzi este o lungă, foarte lungă aventură istorică şi s-a format printr-un şir nesfârşit de războaie de cucerire, de alianţe şi căsătorii, de tratate secrete şi manevre diplomatice.
Este cazul cu ducatul Savoia şi cu comitatul Nisa care au fost de fapt preţul plătit de italieni pentru ca Franţa să sprijine unificarea Italiei şi alungarea austricielor din peninsula italiană.
Toţi istoricii sunt astăzi de acord: anexarea acestor regiuni, ducatul Savoya şi comitatul Nisa, la Franţa, este opera lui Napoleon al III-lea care a semnat de altfel un acord secret în 1858 cu Camille Cavour, ministru pe vremea aceea al regelui Victor Emanuel al II-lea, suveranul Piemontului şi al Sardiniei. De notat însă că populaţia din comitatul Nisa a fost invitată, în aprilie 1860, să se exprime plin "plebiscit" dacă vrea sau nu să se lipească de Franta, iar rezultatul votului este şi el cunoscut de istorici: peste 27 de mii de persoane au spus da, 160 au spus NU şi peste 4700 s-au abţinut. Aceste cifre ne vorb
