13-15 IUNIE 1990: Deşi a fost o mişcare compozită, reprezentate de numeroase categorii sociale şi bresle profesionale, Piaţa Universităţii s-a distins prin participarea unui număr important de intelectuali. Sursa: MediafaxSursa: Mediafax

1 /.

Prin acea „convertire vocaţională” de care vorbea Horia-Roman Patapievici, aceştia şi-au pus toată energia şi inteligenţa în slujba idealurilor manifestaţiei.

Lecţii despre democraţie şi libertate

Suntem în aprilie 1990. Nucleul reunit de Grupul pentru Dialog Social - presa independentă, personalităţi culturale şi artistice, lideri ai studenţilor sau simpli muncitori - cere public abolirea neocomunismului. Discursurile publice din balconul Facultăţii de Geografie sunt tot atâtea lecţii despre democraţie şi libertate. Intelectualii vorbitori au meritul de a educa gustul unui public îndelung lipsit de exerciţiul lecturilor politice, al principiilor moralei publi ce.

Printre cei mai aplaudaţi oratori se nu mără: scriitoarea Ana Blandiana, clasicistul Petru Creţia, disidenta Doina Cornea, poe tul Florin Iaru, filosoful Gabriel Liiceanu, poetul Ioan Alexandru, disidentul Radu Filipescu, actorul Victor Rebengiuc, eseistul Stelian Tănase, actorul Ştefan Radof, poetul şi actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, istoricul Alexandru Zub. Între prezenţele mai rare şi neobişnuite s-au numărat şi preoţii Constantin Galeriu şi acad. Dumitru Stăniloae.

Comunicările lor sunt cele care cristalizează idealurile manifestanţilor, intelectualii având grijă în acelaşi timp să protejeze Piaţa de mistificările frumos ambalate ale retoricii oficiale. În Piaţa Universităţii sunt rostite adevăruri tăcute ani de zile, tot acolo se afirmă că o societate adevărată este cea care respectă etica, onoarea, munca. Talentul nu scuză lipsa de caracter, după cum toate compromisurile trebuie judecate în consecinţel