Căldură mare, iar preşedintele Senatului o face şi mai mare, propunând spre dezbatere o temă ale cărei implicaţii sunt cel puţin la fel de importante ca subiectele acestor zile toride (austeritatea, remanierea, mineriada): relaţiile româno-ruse. Sursa: EVZ

Întrucât nu poate fi bănuit că şi-ar fi oferit serviciile puterii, care ar zice bogdaproste la orice deturnare a atenţiei publice de la sărăcia lucie ce ne paşte, credem că intervenţia fostului şef al diplomaţiei române, de Ziua Naţională a Federaţiei Ruse, e pur şi simplu salutară. S-ar cuveni chiar să-i mulţumească - spasiba, Mircea Geoană! - politicianului după ce constată că e nevoie de „mai multă creativitate în deblocarea dialogului politic între Bucureşti şi Moscova”.

Al doilea om în stat are şi un comentariu de natură personală pentru a descrie, plastic, ce uneşte în prezent cele două ţări: „Dacă am face o medie între temperatura caniculară a zilei de azi şi temperatura relaţiilor bilaterale, probabil că am ieşi cu o temperatură medie acceptabilă”.

Mircea Geoană are dreptate: între noi şi ei e cam multă gheaţă la mal. Ca să folosim o sintagmă în vogă pe vremea regimului „încălţat” de la ruşi, îngheţul e multilateral dezvoltat şi atinge toate domeniile. Am putea începe chiar cu studierea graiului lui Puşkin la noi. Odinioară, părinţii noştri ascultau la radio cum să înveţe, cu de-a sila, limba rusă cântând. Azi, auzim oameni reclamând că, neoficial, această limbă e ca şi interzisă în şcolile noastre.

Preşedinta Asociaţiei Profesorilor de Limbă şi Literatură Rusă din România deplângea faptul că, la nivel de ţară, catedrele de rusă au un procent jenant, 0,8%, iar în Bucureşti ar mai fi o singură şcoală generală, şi aia periferică, elevii acesteia fiind nevoiţi oricum să înveţe altă limbă în liceu.

După aceea, e şi mai greu. Am o prietenă care, netrăind