„Vă studiez de câteva zile şi constat că sunteţi inteligenţi, informaţi, plini de idei. Aveţi temperament, orientare, planuri. Cum naiba merg lucrurile atât de prost, la o asemenea abundenţă de calităţi?” Sursa: EVZ

Omul din faţa mea e sincer uimit. Are privirea perplexă a celui incapabil să sintetizeze amestecul de deşteptăciune şi iresponsabilitate ce pot fi găsite, într-adevăr, numai şi numai la noi. Suntem un grup de foşti colegi de facultate şi nu ne-am mai întâlnit în această formulă de treizeci de ani. Marea lor majoritate au plecat demult din ţară - în Germania, Statele Unite, Franţa, Israel, Ungaria - şi n-au mai revenit decât sporadic.

Acum, la ceasul depănării amintirilor şi-al nostalgiilor, au răgazul să privească atent în jur. Ce au văzut? În opinia uneia dintre vechile mele prietene, formula dezastrului e alcătuită din două componente: nevroză şi lipsă de caracter.

Nevroza e mai nouă, halucinantă şi agresivă, cu o origine precisă: violenţa de limbaj şi atitudinea grotesc-violentă a emisiunilor de televiziune. În ce priveşte caracterul, ultimii treizeci de ani n-au adus nimic nou. E acelaşi de când neam pomenit pe acest pământ: lipsiţi de demnitate, influenţabili, fără instinctul valorii.

„Sunteţi pe Titanic, dar în loc să vă gândiţi la bărcile de salvare, aţi smuls vâslele şi vă pocniţi cu ele în capete!” - iată cum văd câţiva români plecaţi situaţia din ţară. Aşa e. De la politrucii anonimi din parlament la ultima căzătură din televiziuni, parc-am asista la un ospăţ al canibalilor. Plăcerea de a vedea cum se duce totul de râpă a învins până şi instinctul de conservare.

Inexistenţa unui proiect naţional, obişnuinţa de a improviza la nesfârşit, ura instinctivă faţă de realizările altora, lipsa de respect pentru valoare, admirarea tâmpă a vulgarităţii fac din România acestui moment o ţară primejdi