Partidele de opoziţie par determinate să pună capăt perioadei lor de sihăstrie politică. Visează la preluarea puterii, deşi până acum au avansat doar vorbe goale - şi nici măcar acestea multe - în materie de soluţii pentru imensele probleme ale ţării. Singura certitudine pe care o avem, deocamdată, este că părerile opoziţiei nu converg nici măcar la capitolul soluţii - unii se declară în favoarea unui set de măsuri venite în sprijinul economiei reale, alţii doresc soluţii de susţinere a statului. Între timp, Emil Boc continuă să sublinieze - pe bună dreptate - că nu există alternative la măsurile de austeritate anunţate. Deşi, în mod cert, nimeni nu-i va aprecia atitudinea, se cuvine semnalat că omul şi-a păstrat în mare calmul, în pofida tirului neîntrerupt de atacuri la care a fost supus în ultimele săptămâni. Marile neajunsuri ale premieratului său rămân însă imposibil de ignorat - atât lipsa de transparenţă, cât şi tergiversarea adoptării imperativelor măsuri anticriză şi antideficit care se conturau limpede încă din iarna trecută.

Ca atare, nu ne rămâne decât să ne întrebăm pentru ce soluţii ar opta un potenţial guvern PSD-PNL? Ar da, oare, în leasing fermierilor chinezi niscaiva terenuri fertile, dar necultivate, din Banat sau Ardeal - după modelul propus recent Greciei, de vânzare sau leasing al insulelor sale în vederea acoperirii datoriilor statului? Sau va prefera să-şi caute soluţiile mai la est, de exemplu prin achiziţionarea de energie ieftină de la Gazprom? Până una-alta, partidele de opoziţie au semnalat doar că, în cazul unui refuz al preşedintelui Băsescu în ceea ce priveşte numirea unui Ianukovici autohton, îl paşte o nouă tentativă de suspendare. Din punct de vedere prezidenţial există, presupun, perspective mai ingrate - anume de a-ţi petrece întreg mandatul încercând să determini forţe politice incompatibile să formeze un guvern f