Arde tarana si ard pasii celor s-au ridicat din ea. E prea cumplita arsita asta! Gaturile dobitoacelor si gurile noastre se usuca in asteptarea unor zile mai racoroase ... Apa e clocotita. Nu mai avem cismele in mahalale si panza freatica da semne de neputinta. Seaca raurile si se usuca pomii, domnule presedinte!

Stejarii care ne racoreau se pierd in vantul asta aducator de saracie. Nu mai ai unde sa te ascunzi de caldura, nu mai e umbra, domnule presedinte! Cineva a furat umbra, a confiscat-o. Nu mai exista. Nu mai ai unde sa te racoresti, cand te sufoci. Marii copaci au fost exilati si pepinierele otravite. S-au dezvoltat intinderi uriase de ciulini, care zgaraie obrazul tarii si-i schimonosesc chipul. Ciuperci mutante au secatuit organismele vii, s-au imbuibat din acumularile lor si acum sfideaza ratiunea normalului, fortandu-le la degenerare.

Graul si mamaliga celor de maine stau sa explodeze in acest cuptor. Aerul a devenit irespirabil, caldaramul incins iuteste pasii cautatorilor de sperante catre nicaieri. Ne pleaca viitorul, de atata uscaciune, si se ascunde trecutul. Ne este rusine sa ne mai uitam in oglinda, avem fetele schimonosite de atata asteptare.

Nu mai stim cine suntem si daca ne indreptam undeva. Ne balacim intr-un namol care, in nici un caz, nu ascunde diamante. Incet, dar sigur, ne vom dezumaniza si vom deveni canibali.

Nu mai avem somn, noptile sunt prea negre si ne este frica sa adormim, sa nu ne trezim intr-o dimineata fara roua, fara verde si fara orizontul asteptarilor si sperantelor noastre. Ne este lehamite de ceea ce ne chinuie retina. Ne-am saturat de gangaveli si minciuni, de spumele retoricii ipocrite care se scurg in valuri pe usile si ferestrele cladirilor care-i adapostesc pe "alesii neamului".

Nu mai exista bun simt, decenta, moralitate, cuvant, onoare, ierarhie, munca, mer