Minireferendumul organizat la Iasi de deputatul democrat liberal Daniel Oajdea, pentru a se lamuri, pasamite, daca electoratul din colegiul sau vrea sau nu aplicarea masurilor de austeritate, la fel ca reactiile starnite intr-o buna parte a clasei poltice, au in ele ceva caragialesc.
As vrea sa vad si eu salariatul sau pensionarul din orice tara a lumii care este de acord sa ramana cu mai putin bani. Peste tot unde au fost luate, masurile de austeritate, chiar mai putin aspre decat in Romania, au starnit reactii de protest, ultimele chiar in Germania. Asa ca domnul Oajdea nu avea nevoie sa intrebe electoratul, inevitabil alcatuit in majoritate de pensionari si bugetari, pentru a afla ce gandeste acesta despre masurile anticriza.
Asta nu inseamna ca alesul trebuie sa-si ignore electoratul, mai ales in situatii atat de grave. Ceea ce ar fi trebuit sa faca domnul Oajdea ar fi fost sa le explice acestor oameni, pana la epuizare, care este alternativa si ce pericol apare in cazul ratarii acordului cu FMI. Dar pentru ca acest demers sa fie o reusita, macar partiala, atat Daniel Oajdea cat si partidul sau ar fi trebuit sa fie credibili, ceea ce nu e cazul.
Asta e, de fapt, marea problema a acestui guvern si, in general, a PD-L. N-au stiut sa explice nimic si chiar daca, brusc, ar capata vocatia comunicarii, oricum nu mai are cine sa-i asculte. Si cel mai tare ar trebui sa-i ingrijoreze nu atat reactia de respingere din partea bugetarilor si a pensionarilor, absolut previzibila dupa cum spuneam, cat reactia celor care ar fi trebuit sa primeasca bine masurile de austeritate, adica patronii si angajatii din mediul privat, care au dus pana acum greul crizei.
Acestia ar fi trebuit sa vada in aceste masuri de austeritate o adevarata izbavire, coborarea grasului de pe spinarea lor slaba, dupa cum spunea presedintele Traian Basescu. E