1, 6, 10 şi 26 de lei. Nu sunt banii de buzunar ai unui preşcolar , ci sunt sumele de bani pe care le primesc lunar o mână de pensionari din satul mehedinţean Malarişca. Bătrânii, izolaţi de centrul comunei din cauza infrastructurii proaste, sunt vizitaţi lunar de poştaşul din satul vecin care bate şase kilometri pe jos pentru a le duce o mână de pocneţi.
Ca să ajungi din Drobeta Turnu-Severin în satul Malarişca ai nevoie de răbdarea de fier. Drumul îngust de aproape 50 de kilometri, plin de pietriş şi gropi poate fi parcurs în cel mai bun caz în două ore. Comuna Podeni, alcătuită din satele Malarişca, Gorneţi şi Podeni este aşezată la bazele Munţilor Cernei, o zonă pe cât de impresionantă ca şi peisaj, pe atât de dificilă ca şi infrastructură.
Responsabil cu distribuirea pensiilor în satul Malarişca este poştaşul Nicolae Popescu din satul vecin, Gorneţi. Bărbatul îşi biroul situat chiar într-unul dintre dormitoarele casei, acolo unde îl şi găsim, lucrând de zor la niştea rapoarte. „Aţi nimerit bine. Chiar astăzi vroiam să mă duc să le împart pensiile. Puteţi să mergeţi cu mine să vedeţi cum e pe la noi prin sat“, spune poştasul Nicolae Popescu. Bărbatul bagă cupoanele şi banii în gentuţa de piele veche de mai bine de 30 de ani, îşi potriveşte pixul la ureche şi pornim la drum.
Biroul poştaşului este amenajat în propria casă
Distribuirea pensiilor în satul Malarişca poate fi considerată o adevărată aventură pentru un orăşean get-be-get. Ca să ajungi din Gornenţi în Malarişca ai de mers pe jos şase kilometri pe un drum catastrofal. Trebuie să urci câteva dealuri, să traversezi un pârâu şi eventual să ai grijă să nu cazi pradă câiniilor de la stână din apropiere. „Lucrez de un an de zile la oficiul poştal din Gornenţi. M-am obişnuit cu drumul ăsta şi să ştiţi că nu îl străbat decât o dată pe lună pentru că mai sunt facturile la util
