De mult nu am mai reusit o calificare la Mondiale. Am uitat si numarul anilor. Era parca 1998 si parca era Franta. Atunci cand intr-o noapte nebuna de vara Dan Petrescu i-a executat pe englezi in prelungiri si ne-a scos in strada inotand in rauri de bere si bucurie.
Anul acesta, pe un taram uitat de lume, dar cam pe acelasi fus orar cu noi, ne-a venit si noua randul sa aratam lumii ce putem la fotbal. Acesti baieti tineri si nebuni ne-au readus mandria. Ce meci au facut aseara! In zgomotul infernal al enervantelor vuvuzele africane, Mutu, Lobont si Chivu au facut uitate aventurile din trecut, toate prafurile, bautura si femeile din cantonament si i-au aranjat bine pe danezi cu un 3-0 sec. Razbunare pentru Mondialul pe care ni l-au furat acum cativa ani.
Lobont e nebun de-a binelea. Parca pluteste din bara-n bara, apara tot, n-are mama, n-are tata pe teren. Ii struneste pe toti din aparare, de parca el ar fi antrenorul. De multe ori, nici nu mai e nevoie sa se ridice Hagi de pe banca. Portarul nostru da indicatiile mult mai bine. Ne-a fost putin teama in prima repriza, la 0-0, dar noroc cu bara de la penaltiul lor. Arbitrul Ljubos Michel le-a dat corect lovitura de la 11 metri de data aceasta, sa recunoastem.
De cand cu accidentarea la cap, Chivu parca e alt jucator. Intra la sacrificiu mai tare decat inainte. Nu mai e fricosul pe care il stiam. Cu masca pe cap, e asemenea unui gladiator, gata sa-si sfasie adversarii daca nu ar exista cartoasele rosii.
Uitasem gustul vitoriilor, credeam ca nu mai iesim din umbra in care intrasem! Jucatorii de acum nu sunt chiar o generatie pierduta. Mutu s-a cumintit, de cand cu scandalul prafurilor de la englezi. Cu hattrickul de aseara a facut uitate toate ratarile. Am uitat chiar si penaltyul de la Europene, cu Italia. E un capitan adevarat, care stie sa-si mobilizeze colegii in momen
