Spune că a avut o viaţă “ca a multor alţi ţigani”, s-a lăsat devreme de şcoală şi şi-a dedicat timpul furatului. La 15 ani a plecat în străinătate cu nişte prieteni de familie, să facă bani din cerşit şi furat. De multe ori a fost prins şi închis. Dar, odată pus în libertate, o lua de la capăt. Nu regretă pentru că, spune, a meritat : în cinci ani a adunat destul cât să îşi cumpere un apartament şi trei garsoniere în Mediaş. Întors în România, a ajuns la puşcărie, pentru o tâlhărie. L-a bătut pe un bodyguard şi, în prostia lui, la plecare, a luat haina de “security” a acestuia, ca să ştie lumea cât de tare este…
Un hoţ şi jumătate…
S-a născut la Agnita, în judeţul Sibiu, fiind cel mai mare într-o familie cu cinci copii. Părinţii săi lucrau la Colectiv şi banii, zice el, nu lipseau, deşi nu-i dădeau afară din casă. Avea patru ani când părinţii au hotărât să se mute în Mediaş, unde aveau rude multe şi ar fi putut primi ajutor la nevoie. El, însă, a descoperit acolo zeci de veri şi prieteni de la care a învăţat cum să facă bani uşor, spune Armenciu Dorel Ghiţă, un deţinut de la Penitenciarul Timişoara, condamnat la patru ani şi jumătate închisoare, pentru tâlhărie. Cum a ajuns în detenţie? “E o poveste lungă şi plină de aventuri”, râde Armenciu. “Am furat de mic, de la oameni, chiar şi de la învăţătoarea mea am furat. Tata era alcoolic şi, când se îmbăta, o bătea pe mama. Pe noi nu ne bătea. S-au despărţit pe când aveam eu vreo 12 ani, dar au mai trăit în aceeaşi casă câţiva ani, că noi nici nu am ştiut că s-au despărţit. Mă săturasem, vroiam să fac singur mai mulţi bani. Prieteni de ai mei au plecat în străinătate cu nişte vecini la cerşit, la furat. Aşa că, am terminat cinci clase, m-am lăsat de şcoală şi am zis că plec”.
De plecat, n-a plecat atunci. Era minor şi avea nevoie ca părinţii să le facă o procură vecinilor ca să îl po
