În urmă cu exact 20 de ani, România a fost martora celei mai sângeroase mineriade. Şase persoane au murit, peste 1.000 au fost rănite şi sute de oameni au fost arestaţi în urma unor confruntări violente pe străzile din Bucureşti. Mii de mineri, aduşi cu trenurile din Valea Jiului, au atacat protestatarii din Piaţa Universităţii, studenţii şi intelectualii aflaţi în clădirile Facultăţii de Arhitectură şi de Drept din Capitală, au devastat sediile partidelor istorice şi ale ziarului România Liberă.

După intervenţia în forţă a poliţiştilor împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii, în noaptea de 12 spre 13 iunie, lucrurile s-au precipitat. Demonstranţii, în rândul cărora au fost infiltraţi provocatori (potrivit dezvăluirilor ulterioare ale presei), au atacat instituţii ale puterii. Autorităţile transmit un mesaj la televiziunea publică, în care cheamă „toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului şi televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită“.

Câteva ganituri de mineri pleacă din Valea Jiului şi ajung în Bucureşti unde, timp de două zile (14 şi 15 iunie), recurg la acte de o violenţă extremă împotriva protestatarilor, a studenţilor şi a oricărei persoane suspectate că „subminează democraţia“. Minerii, conduşi de Miron Cozma, au atacat şi devastat sediile partidelor istorice şi ale ziarului România Liberă, agresând mii de bucureşteni pentru simplul fapt că erau studenţi, purtau ochelari şi barbă sau se aflau în clădirea Universităţii. Pe 15 iunie, miile de mineri au fost strânşi la Romexpo, unde preşedintele Ion Iliescu le-a mulţumit pentru „atitudinea de înaltă conştiinţă civică“.

Bilanţul oficial prezentat de autorităţi a precizat că şase persoane şi-au pierdut viaţa în urma violenţelor, patru dintre ele fiind împuşcate.