Intr-un glas si-ntr-o simtire, in 1990, venira cete de mineri pentru apararea "farului calauzitor" de la Cotroceni!
Acum, noii mineri au costume, cravate de matase si "gip-uri", fuste scurte si blonde, conturi de milioane in banci si "tipuresc" asurzitor impotriva "tradarii Patriei" de catre Opozitie!
Imi amintesc ca, parca mai acum vreo 20 de ani, un intreg sobor de apostoli ai "milosteniei carbonifere" navalisera in Capitala, ca sa cumpere garoafe la pret mai ieftin si sa le bage, hotarat, in solul Patriei bucurestene.
Mai conta atunci ca bucurestenii vedeau garoafele ca pe niste flori de inmormantare? Ei, minerii, venisera, de fapt ca sa-i invete pe acestia, pe hoardele de intelectuali salbatici ce si cum sta treaba cu democratia in tara asta. Ca doar vroiam un sistem politic democratic, nu?
Anul 1990 a fost o mica scoala, experimentala, pentru democratia romaneasca, altfel de cum o vedea, pe atunci dl. Iliescu.
Pe vremea aceea Miron Mitrea inca se-nvartea pe la o autobaza, Mircea Geoana era, inca, un inginer anonim, profesia de analist politic nu se inventase, nici Boc nu se gandea sa dea examen la vreo facultate de Drept, PRO-TV-ul avea sa se nasca abia peste 5 ani, Honorius se nascuse de vreo cateva luni, Cristian Boureanu inca se chinuia sa-si faca coafura "Afro", madam Udrea se "straduia" serios, la Buzau, cu un liceu mai incapatanat, Anca Boagiu mai cauta inca o Universitate particulara la care sa se faca si ea inginer, Gheorghe Flutur se chinuia cu adunarile de partid, mamzel Anastase nici nu avea buletin (si nici rochie de bal!), Sulfina Barbu tresarea de emotie in Caminul "6 Martie" si Videanu nu-si facuse, inca, "gogoseria" cu care avea sa castige, mai apoi, muntii din jurul orasului Alba-Iulia.
Tot pe vremea aceea, multi profesori universitari de politologie mai trageau sperante sa
