Campionatul Mondial din Africa de Sud este o bună ocazie pentru expatrierea unui nou val de sportivi talentaţi şi ieftini de pe continentul negru. Pentru fotbaliştii africani Europa este o şansă de a scăpa din sărăcie, împreună cu familiile lor. Unii cad însă pradă unui nou „comerţ cu sclavi“.
Francezul Jean-Marc Guillou este un exemplu de „crescător de fotbalişti africani" de succes. După ce a fondat şcoli de fotbal - care oferă antrenamente, educaţie, trei mese pe zi şi o locuinţă - în Mali, Ghana, Madagascar, Egipt şi Algeria, managerul a exportat 140 de jucători africani în Europa.
„Vreau să devin profesionist şi să fac bani cu fotbalul, astfel încât să pot să ofer familiei mele o viaţă mai bună. Nu vreau ca părinţii mei să moară într-o locuinţă sărăcăcioasă. Aceasta este misiunea mea şi nu pot să eşuez", spune Amadou Keita, unul dintre tinerii jucători africani care visează să ajungă la un club precum AC Milan sau FC Barcelona, citat de „Der Spiegel".
Totuşi, calea spre îndeplinirea visului de a deveni jucător profesionist într-un campionat puternic este lungă şi mulţi rămân pe drumuri.
Modele de succes
Indiferent de riscuri, africanii sunt atraşi de mirajul Europei, pe care o asociază cu abundenţa de locuri de muncă, de bani şi bunăstare.
Modelele lor sunt Mahmadou Diarra de la Real Madrid, Samuel Eto'o de la Inter Milano sau Didier Drogba la Chelsea Londra. Încă din anii '50, cluburile europene au venit în Africa pentru a căuta tinere talente.
În prezent profiturile rezultate din vânzarea de jucători africani sunt tot mai mari. Reţeta: şcoli de fotbal, fondate de un străin pe pământ african. Acestea alternează orele de franceză, matematică, biologie şi fizică cu antrenamentele intense pe terenuri special amenajate. Cuvântul de ordine este disciplina, aproape militară. Programul este respectat
