Guvernul olandez s-a prăbuşit, în februarie, din cauza Afganistanului. Anticipatele din iunie apropie retragerea.
Articol din FP România nr. 16 (mai/ iunie 2010) Retragerea militarilor olandezi din Uruzgan, plănuită pentru august 2010, este foarte probabil să se confirme. Îndelung apreciaţi pentru voinţa de a se implica alături de poporul afgan, niciun aliat sau partener nu poate nega treaba excelentă pe care a făcut-o aici o forţă de mici dimensiuni, dar robustă, alcătuită din 2.000 de soldaţi. Chiar şi în noua abordare, nu au încetat niciun moment să pună bazele unui parteneriat între civili şi militari pentru a ajunge la poporul afgan. Într-adevăr, aşa-numitul 3D (defensivă, diplomaţie, dezvoltare) a devenit un model în ceea ce priveşte coordonarea echipelor de reconstrucţie provincială (PRT).
Motivele retragerii
Există multe motive întemeiate pentru această retragere. Olandezii şi-au depăşit deja cu doi ani mandatul iniţial, august 2008, iar trupele dau semne reale de uzură, după atâţia ani într-una dintre cele mai solicitante provincii din Afganistan. Mai mult, odată cu încheierea mandatului lui Jaap de Hoop Scheffer ca Secretar General al NATO, nevoia de a fi văzuţi în centrul misiunii Alianţei a dispărut.
Politica internă a jucat şi ea un rol la fel de important. Coaliţia dintre creştin-democraţii premierului Jan Peter Balkenede şi socialiştii ministrului de finanţe Wouter Bos a început să se clatine pe măsură ce criza economică s-a adâncit. Totuşi, în rândul coaliţiei se produsese deja o ruptură, pe fondul presiunilor din partea americanilor şi a britanicilor de a rămâne în continuare în Afganistan, pe de-o parte, şi un sentiment profund al opiniei publice că olandezii „şi-au făcut partea lor de misiune”.
Evident, dincolo de toate acestea stă memoria masacrului din 1995 de la Srebrenica, când căştile albastre olandeze au stat, ef
