Am citit cu atentie articolul d-lui Dan Ungureanu (pe ziare.com), in care se intreba incotro o ia invatamantul romanesc. Dupa prezentarea unei situatii alarmante, intalnita in experienta didactica, sunt deduse posibilele cauze ale acesteia.
Daca in ceea ce priveste starea de fapt, in special pregatirea destul de slaba a elevilor si a studentilor, sunt de acord ca ar putea fi mult mai buna, la concluzii si cauze avem mai putine puncte comune.
Evident ca goana dupa bani a universitatilor si a profesorilor care predau acolo a dus la scaderea calitatii. Diplomele nu mai sunt asa greu de obtinut ca atunci cand erau mai putine locuri. Nu ma pot pronunta in privinta universitatilor, e problema lor sa gaseasca mijloacele prin care sa ajunga mai sus in top. Studentii nu pot fi mai slabi decat au fost ei cand erau elevi la liceu. Este explicabil ca la un numar mai mare de studenti calitatea sa fie mai slaba.
In ansamblu insa, nu cred ca invatamantul este mai slab ca atunci, se fac eforturi pentru cresterea rezultatelor, doar ca este mai evidenta zona de mijloc a pregatirii. Varfurile vor fi bune cat e lumea si pamantul, vedem si astazi multi elevi care invata foarte mult si au rezultate bune. Ei nu au nevoie de prea mare ajutor de la profesori, inteleg usor si le place ce fac.
In invatamantul preuniversitar altele sunt problemele, nu cele semnalate. Centrarea pe competente este fireasca, degeaba ai cunostinte daca nu stii sa lucrezi cu ele, formarea lor presupune si dobandirea cunostintelor. Nici macar la discipline precum istoria sau geografia nu sunt multimi de cunostinte. Ele au rost daca poti invata ceva din ele.
De exemplu, competenta de a analiza cum reusesc oamenii sa se descurce in conditii vitrege sau chiar la 20 m sub nivelul marii, se formeaza la geografie. Din istorie poti vedea ce ii determina pe oameni s
