Nu ştim câţi dintre cei 15.000 de oameni au venit astăzi căraţi de opoziţie la Palatul Parlamentului. Nimeni nu ştie asta, poate o mână de lideri sindicali. Ceea ce se poate vedea însă cu ochiul liber este că există multă disperare sinceră, dincolo de femeia care striga "Trăiască Mircea Geoană!" la colţul Casei Poporului.
Toma Constantin are 88 de ani şi a venit din Iaşi, cu trenul. A plecat la miezul nopţii şi a ajuns abia dimineaţă în Bucureşti. Nu e nicidecum un bătrân senil, e doar un om nemulţumit că, după un război şi zeci de ani de comunism, a ajuns să traiască din nimic. Are, ca mulţi dintre bătrâni, o obsesie pentru hârţoage. Diploma de veteran, brevete, cupoane de pensii, decizii stau îngrămădite într-un snop la subraţul său.
MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Sindicaliştii, aduşi la Bucureşti pe bani FOTO evz.ro
Protest uriaş la Parlament
Mâinile îi tremură pe hârtii de parcă acolo s-ar afla toate pensiile sale pe ultimul an. O mână groasă îl înconjoară pe bătrân şi îl împinge pe scena de pe care liderii vorbesc mulţimii. Veteranul spune ceva despre război, despre pensia sa, aproape nimeni nu îl aude.
Omul simplu nu e deprins cu microfonul. Nici priză la public nu are, deoarece nu înjură şi încearcă să fie coerent. Atunci, acelaşi bărbat care l-a împins pe scena Blocului Naţional Sindical apucă o portavoce şi spune: "Uitaţi-vă bine, oameni! Aşa o să ajungeţi!". Bătrânul se uită nemulţumit spre omul cu portavoce, mâinile încearcă să găsească hârtia pe care scrie cât ia pensie, dar nu reuşesc. Mai spune ceva, suflând obosit la fiecare propoziţie, şi coboară trist.
Îşi luase astăzi hainele cele mai bune, avea multe de spus, gândea el, şi nici nu-i trecea prin cap că o să fie omul "aşa o să ajungeţi" . Dar, dacă a rămas în mintea cuiva ceva din ce a spus el e următoarea bucată de frază: "Vreau un preşedint
