In orice tara, autoritatile acorda sprijin celor mai saraci dintre locuitori prin diverse scheme de ajutoare sociale bine directionate, menite nu neaparat sa asigure un trai decent, ci sa asigure macar supravietuirea individului.
Lucrurile stau insa cu totul altfel in Romania, unde acordarea de subventii, alocatii sau ajutoare a devenit sport national in ultimii ani. Problema cu aceste ajutoare sociale este urmatoarea: in momentul in care ii oferi omului un ajutor, acestuia i se va parea firesc sa il primeasca toata viata pentru ca, nu-i asa, mi de cuvine. Daca ii spui ca lipsa banilor te face sa nu ii mai poti acorda ajutorul respectiv sau ca ajutorul va fi mai mic, o sa aiba impresia ca ii bagi mana in buzunar.
Timp de ani de zile, autoritatile au subventionat gigacaloria in mod pausal si in plus, au acordat ajutoare celor care nu isi permiteau sa plateasc nici macar pretul subventionat. Ce a insemnat asta? Cum in orase traiesc peste 12 milioane de romani, iar marea majoritate a locuintelor sunt racordate la sistemele centrale de incalzire, inseamna ca cel putin 7-8 milioane de locuitori erau subventionati de-a valma de catre primarii, fara a fi luat in considerare niciun criteriu de acordare a subventiei.
Acum, guvernului i-a ajuns funia la gat, astfel ca multe dintre ajutoarele sociale vor disparea sau vor fi reduse. Printre acestea, anularea subventionarii gigacaloriei, ceea ce inseamna ca in multe orase, costul intretinerii se va dubla.
Privind la rece situatia, decizia este una corecta. Va fi insa dificil de stabilit nivelul maxim al venitului de la care nu se va mai acorda subventia, fiind posibil ca unii dintre cei care au venituri mai mari decat pragul maxim sa nu isi mai poata plati intretinerea.
In acest context, trebuie sa intelegem un lucru, nu este obligatoriu sa stai la oras. Cunosc doua familii d
