Președinția belgiană a Uniunii Europene, care debutează la 1 iulie, va fi asigurată de un guvern de coaliție în care marii învingători de duminică, naționaliștii flamanzi, ar putea fi izolați. Detalii ne oferă corespondenta RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan. Președinția belgiană a Uniunii Europene, care debutează la 1 iulie, va fi asigurată de un guvern de coaliție în care marii învingători de duminică, naționaliștii flamanzi, ar putea fi izolați. Trei scenarii se află acum în discuție după ce în nordul Belgiei naționaliștii flamanzi, avocații separării ţării au înregistrat un scor fără precedent de 28, 2%. Politicienii ar putea păstra situația așa cum este, tensiunea provocată de neînțelegerile comunitare ar putea descrește şi un guvern de coaliție ar fi format din naționaliști, socialiști şi creștin democrați. Acest guvern, care s-ar ocupa în principal de afaceri curente şi ar duce la bun sfârșit, în decembrie, președinția europeană, ar fi condus de socialistul Elio Di Rupo şi nu de naționalistul Bart de Wever. Există şi un scenariu radical, cel al destrămării ţării sub presiunea electoratului flamand care a votat în mod clar pentru această schimbare. Dar ţara nu se va rupe de azi pe mâine, dacă acest scenariu va vedea lumina zilei, atunci el nu se va petrece în următoarele șase luni. În fine, Belgia ar putea deveni o confederație în care puterile federale ar fi treptat transferate regiunilor, este visul naționaliștilor. Regiunile ar deveni astfel mai puternice şi aproape complet autonome iar Flandra nu ar mai purta în spate Wallonia, această povară de care se plânge din ce în ce mai mult. Dar acest ultim scenariu n-ar avea un impact asupra reprezentării Belgiei pe plan european. Aici, un guvern de coaliție, poate cel menționat deja, ar asigura președinția belgiană a UE în tandem cu președintele UE, Herman Van Rompuy, care, poate că nu întâmplător, este tot