Sănătatea economiei reale, sustenabilitatea sistemului de asigurări sociale, investiţiile de interes public, combaterea corupţiei şi reforma instituţională nu i-au preocupat pe oamenii politici, ceea ce rezultă limpede din candida mărturisire a lui Vasile Blaga la ProTV: Ştiam din ianuarie 2009 de situaţia dificilă în care este România, dar nu am luat de atunci măsuri de austeritate pentru că nu s-a considerat necesar. Tot ministrul de Interne defineşte consecinţa acestei erori de judecată drept cea mai dificilă situaţie de după cel de-al doilea război mondial.
Pentru această incapacitate de a pune interesele ţării deasupra celor electorale, motivată poate şi de incapacitatea de a înţelege fenomenele economice interne şi internaţionale, PDL împarte o bună parte din răspundere cu PSD, care se afla alături de el la guvernare în ianuarie 2009. O recunoaşte acum şi Miron Mitrea: Măsurile anticriză care nu s-au luat până în august-septembrie 2009, cât am fost şi noi la guvernare, au continuat să nu fie luate şi au dus la o chestiune foarte dură pentru noi, românii, şi anume la criza bugetară care era previzibilă.
Am putea adăuga că sistemul de asigurări sociale era în criză şi la începutul anului 2009, când guvernul PSD-PDL se lăuda cu introducerea, în mod inconştient, a unei pensii sociale minime de 350 de lei. Pentru acest cadou electoral plătesc astăzi, printre alţii, şi cei care au plătit toată viaţa CAS şi acum îşi văd veniturile diminuate.
Domnii Blaga şi Mitrea au operat totuşi corecţiile necesare după câteva săptămâni în care partidele lor derapaseră pe panta unei demagogii menite să oculteze adevărul. PSD şi-a smuls hainele de pe el de mila săracilor, uitând că pensiile erau mai mici şi impozitele mai mari pe vremea când a guvernat, iar PDL a insistat orbeşte să dea vina pe greaua moştenire a guvernului Tăriceanu, aceasta fiind de al
